Parintii ei au fost crestini, iar in afara de Sfanta Parascheva au mai avut un fiu, Eftimie, ajuns mai tarziu episcop al Maditului si Sfant Ierarh izvorator de mir (praznuit pe 5 mai).
Din relatarea vietii sale aflam ca la varsta de 10 ani a fost atat de patrunsa de cuvintele „Oricine voieste sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea sa si sa-Mi urmeze Mie” (Marcu 8, 34), incat dupa putina vreme a luat decizia de a se calugari. A vietuit o vreme in Constantinopol, apoi in Manastirea Maicii Domnului din Heracleea (in Pont) si in cele din urma in pustiul Iordanului. Dupa o descoperire dumnezeiasca, primeste de la un inger mesajul de a se intoarce in locurile natale. La varsta de 27 de ani trece la cele vesnice, fiind inmormantata ca o necunoscuta.
Descoperirea trupului ingropat al Sfintei Cuvioase Parascheva s-a facut intr-un mod cu totul minunat. Murind un marinar, a fost ingropat alaturi de trupul Sfintei Parascheva. In noaptea care a urmat, Sfanta i s-a aratat in vis lui Gheorghe, crestinul care sapase groapa marinarului si i-a cerut sa mute trupul ei de langa trupul acelui corabier. Apoi, prin mai multe semne si minuni, Sfanta Cuvioasa Parascheva i-a rugat pe oamenii evlaviosi din acea localitate sa-i stramute trupul. Astfel, autoritatile bisericesti locale i-au dezgropat trupul si l-au asezat in biserica din satul Epivat. Apoi sfintele sale moaste au ajuns la Tarnovo, capitala Imperiului Vlaho-Bulgar si la Vidin.
Sunt documente care atesta ca dupa ce au fost la Tarnovo si Vidin, ele au ajuns in Muntenia pentru o vreme de trei ani. Dupa aceea au fost luate de turci si daruite Cneaghinei Anghelina a Serbiei, care le-a asezat in biserica din Belgrad, unde au fost prezente timp de 124 de ani. Apoi au fost din nou aduse la Constantinopol, unde au ramas pana in 1641, cand Vasile Lupu avea sa le primeasca drept rasplata pentru ca platise toate datoriile Patriarhiei Ecumenice. Patriarhul Partenie I si membrii Sinodului au hotarat sa-i ofere, drept recunostinta, moastele Cuvioasei. Racla a fost transportata pe Marea Neagra si a fost intampinata la Galati de catre Vasile Lupu, Sfantul Mitropolit Varlaam, de episcopii de Roman si Husi, de cler si credinciosi. Sfintele moaste ale Cuvioasei Parascheva au fost asezate in anul 1641, in Manastirea „Sfintii Trei Ierarhi” si, mai tarziu, in noua Catedrala Mitropolitana din Iasi.
In anul 1944, din cauza razboiului, moastele sfintei au fost mutate de la Iasi, la manastirea ilfoveana Samurcasesti, Ciorogarla. Au fost prezente aici in perioada 10 aprilie 1944 – 27 octombrie 1944. Pe 27 octombrie, ele vor ajunge la Catedrala Patriarhala, unde vor ramane spre inchinare pana pe 13 noiembrie 1944.
Incepand cu anul 1996, a devenit o traditie ca de hramul Cuvioasei Parascheva de la Iasi, sa fie aduse moastele altor sfinti. Anul acesta, tinand cont de contextul epidemiologic in care ne aflam, nu vor fi aduse nici din tara, nici din strainatate alte sfinte moaste sau relicve sfinte. Multi crestini, fiind lipsiti si de posibilitatea de a cinsti sfintele sale moaste, sunt chemati sa inmulteasca rugaciunile catre ea, ca prin mijlocirea ei, sa ajunga din oameni trupesti, oameni duhovnicesti.
