Reporterii 7 Est au descoperit recent o adevărata comoară de cult funerar într-o localitate aflată la 60 de kilometri de Iași. Este vorba de un vechi cimitir al comunei Tansa, atestat în jurul anului 1800. Cimitirul este abandonat de mai multe decenii și mai numără doar vreo 6-7 blocuri de piatră pe post de cruci, pe care se mai deslușesc încă inscripțiile funerare ale vremii. Am făcut apel la Primăria din Tansa, pentru a ne oferi câteva lămuriri despre istoricul cimitirului, despre intențiile administrației liberale de a conserva această comoară de for funerar, dacă ea există, dar nu am primit niciun răspuns. Nu se știe încă ce categorii de persoane a fost înhumate acolo, dacă au fost doar civili sau și ostași decedați în Războiul de Independență sau în alte războaie. Cert este că cimitirul acesta dispare pe zi ce trece, ci nu numai din cauza ignoranței autorităților, ci mai degrabă din cauza barbariei unora dintre localnicii fără Dumnezeu.
“Zona asta în care se află cimitirul este cunoscută ca zona Pădurenilor și adăpostește cel mai vechi cimitir din județ. Din păcate, cimitirul aproape nici nu se mai vede. Oamenii își pasc animalele pe aici iar piatra monumentelor funerare a fost luata de săteni pentru temelii la case”, ne-a spus un localnic.
Ce scrie pe ultimele două inscripții din cimitir
În lipsa oricărei susțineri a demersului nostru jurnalistic pe lângă autorități, în a scoate un adevăr istoric la lumină, am făcut apel la expertiza istoricului Sorin Iftimie.
“Despre istoria satului Tansa se știu destul de puține lucruri… Există, totuși, o monografie a lui Florin Grigoriu și, de asemena, ceramica neagră de Tansa a stat în atenția etnografilor multă vreme. Inscripțiile de pe cele două cruci pe care se mai poate desluși ceva, nu sunt chiar ușor de citit, pentru că timpul și-a spus cuvântul. Pe una dintre cruci am putut citi, la o primă privire, “La anu 1847, Octombrie 11 s-au…..Robu lui Dumnezeu Va(sile)… di Tansa”. Cea de-a doua nu mai este în chirilică, ci în scriere latină. O lectură perfectibilă este aceasta: “Aici odihnește Ro(a)ba lui Dumne(zeu) Presvi-tera Ecaterina Anieta (?) Tula… 1888 Sept, Soția preotului Ioan Secriescu (?)”, a deslușit istoricul ieșean.
Biserica misterioasă și vizitele lui Eminescu la Tansa
În decorul gotic, suprarealist, străjuit de stejari seculari, există unul dintre cele mai vechi cimitire din județul Iași, uitat de lume și de vremuri. Florin Grigoriu, unul din fii satului, fascinat de vatra obârșie sale, atinge, tangențial, și istoricul acestui vechi cimitir al satului.
“Pe vremuri, în partea de răsărit a satului Tansa, pe locul unde și astăzi este cimitirul vechi, acoperit de mulți frasini și cu un brad bătrân drept la intrare, se găsea bisericuța din lemn de stejar. Data construcției nu se știe, poate a fi fost dinspre 1820, dar cum satul este foarte vechi, se pare că totuși era de pe vremea lui Ștefan cel Mare sau a unei vremi puțin ulterioare. Biserica avea hramul Sf Neculai. În această biserică se păstra un obicei foarte vechi, adică numai bărbații intrau propriu zis în biserică, pe când femeile stăteau în tindă, un fel de pronaos, și de acolo ascultau Sfânta Liturghie”, susține Florin Grigoriu.
Din hrisoavele de pe vremea lui Ștefan cel Mare se vorbește de un boier sau poate un mare răzeș, pe numele lui Simion Tansea, care a stăpânit întreaga vatră a vechiului sat, Brudurești, de la care apoi și-a luat și numele de Tansa. Dreptul de stăpânire asupra satuluI Brudurești este întărit de Ștefan cel Mare feciorilor lui Simion Tansea, frații Petrea, Oana și Duma Brudur. Ferindu-se din calea năvălitorilor, satul Brudurești și-a schimbat vatra inițială, mutându-se către Nord-Est, către originea pârâului Tansa, unde pădurea existentă forma o adevarată perdea de protecție. Pe locul bisericii vechi și a cimitirului încă se mai pot vedea stejarii din vechiul codru.
Dintotdeauna satul a trăit sub învățăturile bisericii. Dovadă stau nenumăratele cărți bisericești, aflate de Florin Grigoriu pe la diverși credincioși, atât cu literă veche chirilică, știută de ei, ori neștiută, dar bănuită, cât și cu slovă latinească.
Se mai cunoaște că în august 24, anul 1875, școala din sat a fost inspectată de Mihai Eminescu, pe atunci revizor școlar al județelor Iași și Vaslui. Și sigur, Mihai Eminescu, ajungând la școală, s-a închinat, după obicei, trecând pe lângă biserica veche a satului, care adăpostea cimitirul din incintă.
