Pe data de 1 Decembrie 2020 se împlinesc 102 ani de la Marea Unire. A fost încheierea procesului istoric în urma căruia toate provinciile istorice locuite de români s-au unit în anul 1918 în cuprinsul aceluiași stat național, România. Procesul a început încă de la Unirea Principatelor Române din 1859 și dobândirea independenței în urma războiului din 1877-1878, pe fondul renașterii naționale a românilor în parcursul secolului al XIX-lea. Unirea Basarabiei, a Bucovinei și, în cele din urmă, a Transilvaniei cu Regatul României (așa-zisul Vechi Regat) a dus la constituirea României Mari.
Basarabia a fost prima provincie românească care s-a unit cu România. În faţa ameninţărilor Rusiei şi Ucrainei, Basarabia şi-a proclamat independenţa la 24 ianuarie/6 februarie 1918. Mişcarea naţională a românilor din Transilvania s-a amplificat în toamna anului 1918, în condiţiile înfrângerii Puterilor Centrale şi ale prăbuşirii Austro-Ungariei. Comitetul Executiv al Partidului Naţional Român, întrunit la Oradea, la 29 septembrie/12 octombrie 1918, a adoptat, în unanimitate, o declaraţie redactată de Vasile Goldiş, privind hotărârea naţiunii române din Transilvania de a se aşeza ″printre naţiunile libere″.
Natiunile trebuiesc liberate. Intre aceste natiuni se afla si natiunea romana din Ungaria, Banat si Transilvania. Dreptul natiunii romane de a fi libera il recunoaste lumea intreaga, il recunosc acum si dusmanii nostri de veacuri. Dar odata scapata din robie, ea alearga in bratele dulcei sale mame. Nimic mai firesc in lumea aceasta.Libertatea acestei natiuni inseamna unirea cu Tara-Romaneasca. Bucatirea poporului romanesc n-a fost urmarea vreunei legi economice, in care terminologie se ascunde minciuna.
Dimpotriva, teritoriul dintre Nistru, Tisa si Dunare constituie cea mai ideala unitate economica aproape autarchie. Bucatirea trupului romanesc a fost act de barbarie. Distrusa barbar, unirea tuturor Romanilor intr-un singur Stat, este cea mai fireasca pretentiune a civilizatiunei. (Strigate entuziaste:Asa-i). Teritoriile locuite de Romani de la descalecarea lui Traian si pana astazi au fost teritorii romanesti. Nu exista putere de a suci logica pana acolo, ca invadarile elementelor straine dirijate pe aceste teritorii in chip artificial si prin abuzul de putere al Statului cu scopul desfiintarii noastre nationale, sa poata clatina dreptul nostru de proprietate asupra acestor teritorii (Asa-i).
Asa ceva ar fi sanctionarea crimei si ar constitui o palmuire a civilizatiunii, care principial nu admite substituirea dreptului prin brutalitate. Dupa drept si dreptate Romanii din Ungaria si Transilvania dimpreuna cu toate teritoriile locuite de dansii trebuie sa fie uniti cu Regatul Roman, se arata în declaraţia redactată de Vasile Goldiş.
Sărbătoare națională
Ziua Naţională a României a fost sărbătorită de la data instituirii ca sărbătoare naţională în diverse perioade ale anului, astfel: între anii 1866-1947, pe data de 10 mai, apoi, între anii 1948-1989, pe data de 23 august. Prin Legea nr. 10 din 31 iulie 1990, data de 1 decembrie a fost adoptată ca zi naţională şi sărbătoare publică în România. Această prevedere a fost reluată de Constituţia României din 1991.
Prinţul Carol de Hohenzollern – Sigmaringen a depus în data de 10 mai 1866 jurământul în faţa adunării reprezentative a Principatelor Române Unite. În amintirea acestui eveniment, la 10 mai 1877, tot el a proclamat în faţa Parlamentului independenţa de stat a României. Data de 23 august a fost adoptată drept sărbătoare de stat, sub numele de Ziua insurecţiei armate antifasciste, începutul revoluţiei populare în România, cu referire la întoarcerea armelor împotriva Germaniei naziste şi arestarea guvernului condus de Ion Antonescu în anul 1944. În anul 1990, după Revoluţia din 1989, Parlamentul României a adoptat data de 1 decembrie drept Zi Naţională a României.
Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, convocată pentru data de 18 noiembrie/1 decembrie 1918, a fost considerată de contemporani decisivă pentru „unitatea naţională a tuturor românilor”. Toate apelurile au subliniat importanţa istorică a actului ce urma să se decidă la Alba Iulia: „Veniţi cu miile, cu zecile de mii – se scria în apelul Consiliului Naţional din Blaj. E ziua când se va hotărî asupra sorţii noastre pentru o veşnicie. Veniţi şi juraţi că nedespărţiţi vom fi şi uniţi rămânem de aici înainte cu fraţii noştri de pe cuprinsul pământului românesc, sub una şi nedespărţită cârmuire”.
Adunarea de la Alba Iulia s-a ținut într-o atmosferă de sărbătoare. Au venit 1228 de delegați oficiali, reprezentând toate cele 130 de cercuri electorale din cele 27 comitate românești, apoi episcopii, delegații consilierilor, ai societăților culturale românești, ai școlilor medii și institutelor pedagogice, ai reuniunilor de meseriași, ai Partidului Social-Democrat Român, ai organizațiilor militare și ai tinerimii universitare. Toate păturile sociale, toate interesele și toate ramurile de activitate românească erau reprezentate. Dar pe lângă delegații oficiali, ceea ce dădea Adunării înfățișarea unui mare plebiscit popular, era afluența poporului. Din toate unghiurile țărilor române de peste Carpați, sosea poporul cu trenul, cu căruțele, călări, pe jos, îmbrăcați în haine de sărbătoare, cu steaguri tricolore în frunte, cu table indicatoare a comunelor ori a ținuturilor, în cântări și plini de bucurie. Peste o sută de mii de oameni s-au adunat în această zi spre a fi de față la actul cel mai măreț al istoriei românilor. Spectacol simbolic și instructiv: cortegiile entuziaste ale românilor ce umpleau drumurile spre Alba Iulia se încrucișau cu coloanele armatei generalului Mackensen care, umilite și descurajate, se scurgeau pe căile înfrângerii spre Germania.
Ziua Națională va fi marcată printr-o scurtă manifestare la Iași
Manifestările cu prilejul Zilei Naționale a României vor fi restrânse din punct de vedere numeric. Pandemia globală a făcut ca și autoritățile locale să ia măsuri în acest sens. Primăria Municipiului Iași a renunțat la organizarea paradei militare și a retragerei cu torțe.
Nu putem să lăsăm neobservată Ziua Naţională a României. Ea va fi, cu părere de rău, foarte săracă în evenimente. Facem apel la populaţie pentru a nu participa în număr mare la manifestări. Dar, ca primar al Iaşului, Oraş al Unirii, Capitală Istorică şi Oraş Regal, sunt obligat să punctez acest moment și am obligația de a trece în revistă orice moment important din istoria sa, cu respectarea recomandărilor specialiștilor. Aşa după cum se va întâmpla în restul oraşelor mari din ţară, vom avea o scurtă manifestare. La ora 12.00, pe pietonalul Ştefan cel Mare, mai exact la statuia Regelui Ferdinand, se va intona imnul naţional, va fi un moment religios şi o depunere de coroane. Nu va fi paradă militară, nu vor fi discursuri, nu va fi masa tradiţională.
În cursul serii, Primăria va organiza o scurtă manifestare la Palatul Culturii, unde va fi instalat Drapelul Naţional pe turn şi care va fi iluminat cu reflectoare, aşa cum se întâmpla în an de an. Se va intona imnul de stat şi atât. Nu vom organiza retragere cu torţe, nu va fi fanfară militară. Tot în cursul serii, vom aprinde iluminatul de sărbători împreună cu un copil, de pe o tabletă, fără a organiza vreo manifestare specifică pe pietonal. Nu-i pot opri pe ieşeni să participe la aceste evenimente, dar le spun că nu putem fi în grupuri mai mari de șase persoane.
Nu vom accepta îmbulzeala, prin urmare fac apel la toți ieșenii să nu alcătuiască grupuri mari, să nu se înghesuie sau să creeze îmbulzeală, să poarte mască şi să înţeleagă că pietonalul va rămâne împodobit aşa până în 2021. Am trimis o scrisoare către ieşeni, în care am inserat şi versurile Imnului Naţional, prin care le rememorăm însemnătatea zilei de 1 Decembrie, a afirmat primarul Mihai Chirica.
surse
Dr. Ioan Suciu, Marea Unire de la 1 Decembrie 1918, Bucuresti, Biblioteca “Astra”, 1943, p.93-94
wikipedia.org
