În raportul Băncii Mondiale cu privire la principalele aspecte ale vieții din țara noastră, se relevă că la nivel national, 6,2% din populația rurală, 5,3% dintre gospodării și 5,2% dintre locuinţe sunt situate în zone rurale marginalizate, cele mai multe astfel de zone regăsindu-se în regiunea de nord est a țării. Aceste zone rurale marginalizate sunt considerate „problematice” mai ales pentru că se caracterizează prin gospodării cu venituri mici, locuitori cu un nivel scăzut de educație și de competențe relevante pentru piața muncii, un număr preponderent de mame singure, copii numeroși și o rată ridicată a delincvenței.
În cazul populației de etnie romă, riscul de săracie este de zece ori mai mare decât în cazul populației majoritare, indiferent de vârstă, nivel de educație sau zonă de locuire.
Harta zonelor rurale marginalizate şi a dezvoltării umane locale din România indică faptul că în 42% dintre zonele rurale marginalizate, comunități semnificative numeric aparțin minorității de etnie romă, cele cu cea mai mare densitate a acestei etnii (peste 20% din numărul populației) înregistrându-se în centrul și nord vestul țării. Cu cât este mai mare ponderea populației rome într -o comunitate, cu atât mai mare probabilitatea acestei comunități să fie marginalizată, se arată în raport.
Proporția populației care trăiește în zone rurale marginalizate este de aproape două ori mai mare în Nord-Est comparativ cu media rurală națională (11,3% comparativ cu 6,2%). Regiunea Centru are, de asemenea, o rată de marginalizare mai mare decât rata medie de marginalizare (8%). La cealaltă extremă, regiunile Vest (1,2%) și București-Ilfov (0,6%) au rate foarte mici de marginalizare.
Concentrații de sărăcie extremă s-au propagat și în mediul urban, unde cetățenii nu beneficiază de servicii publice. Aceste zone urbane marginalizate la nivel național acoperă 3,2% din populaţie, 2,6% dintre gospodării şi 2,5% dintre locuinţe. Analiza zonelor urbane marginalizate din România indică faptul că peste 300.000 de oameni încă locuiesc în zone urbane marginalizate. În cadrul Stategiei Naționale pentru Dezvoltarea României sunt înscrise o serie de ținte în vederea atingerii obiectivelor de dezvoltare durabilă, ținte care au drept scop eradicarea sărăciei, reducerea marginalizării, consolidarea sistemului național a serviciilor de intervenție de urgență, menținerea tradițiilor locale prin creșterea numărului de produse cu caracteristici specifice în ceea ce privește originea geografică, adoptarea unor politici de protecție socială pentru reducerea progresivă a înegalităților, respectiv a grupurilor dezavantajate și marginalizate.
