Amintiri despre admiterea la Medicină. cum se desfășura concursul în anii ‘40, ‘50, ‘70

0
138
Prestigiul meseriei, continuarea tradiției familiale, urmarea vocației sau pur și simplu dorința de a-și ajuta semenii, sunt câteva dintre motivele celor care au deschis într-o zi „Ușa Nădejdii” și au devenit membri ai marii și prestigioasei familii a Universității de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” din Iași. Războiul, refugiul, comunismul, revoluția, capitalismul de tranziție nu au putut estompa intensitatea emoțiilor, care a îmbrăcat într-o lumină caldă amintirile admiterii și ale celor mai frumoși ani: cei ai studenției. Pe 25 iulie 2021, concursul de admitere va marca începutul unor noi colecții de vise, care se vor transforma, în ritmul tainic al timpului, în amintiri dulci-amărui.
Într-un interviu acordat News UMF Iași, profesorul Victor Tacu (1924-2017), fost medic primar Medicină internă  și fost profesor al  Universității de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” Iași, rememorează și momentul când a dat admitere la Facultatea de Medicină: „Antonescu a dat un decret ca studenții la Medicină și Politehnică să nu fie încorporați, iar studenții urmau să facă două zile pe săptămână instrucție la regiment – care se socotea serviciul militar. De aceea s-au înscris la concurs foarte mulți care nu aveau niciun gând să facă medicina. Țin minte că unul dintre candidați era doctor în științe naturale la Berlin. Au dat atunci concurs și avocați, sau asistenți de la universitate, ca să scape de front. Concurența a fost foarte mare. Am dat tezele și după trei zile s-au dat rezultatele. Stădeam pe hol, în fața Decanatului. Când ne-am adunat toți, de-abia încăpeam unul lângă altul pe tot culoarul. Am așteptat ore întregi. Când s-au aprins luminile pe hol, a ieșit secretarul Alexandrescu cu listele. Și a început: «– Vă dau citire alfabetic cei care au reușit! ». Eu, fiind cu T, aveam de așteptam. Dar am asistat în acest interval de timp la scene inimaginabile… Unul, de pildă, nu fusese strigat și a căzut la pământ, cuprins de disperare… Altul, lângă dânsul, atunci își auzea numele. Ei bine, ăla care își auzise numele era atât de bucuros, că-l îmbrățișa pe cel care era jos. Unul plângea de disperare și celălalt îl îmbrățișa fericit. O imagine fantastică…”.
După facultate, prof. univ. dr. Victor Tacu a ajuns cadru didactic al facultății de Medicină – generații întregi de studenți își aduc aminte de profesorul exigent, dar corect, căruia îi spuneau „Făt Frumos din Logică” și a lucrat timp de 20 de ani alături de profesorul Ion Enescu la Clinica a III-a Medicală, apoi a preluat conducerea Clinicii a IV-a Medicală, de la Spitalul Parhon. A primit medalia de medic emerit și a condus 14 ani președintele Colegiului personalului sanitar din județul Iași.
0 0 votes
Article Rating


Abonează-te
Anunță-mă
0 Comments
cele mai vechi
cele mai noi cele mai votate
Inline Feedbacks
View all comments