O poveste vizuală unică, creată de cel mai mai mare artist plastic ieșean din perioada contemporană, se distruge încet și iremediabil pe holurile celei mai bătrâne universități românești. Proasta administrare și indiferența rectorilor care au condus soarta universității din ultimele 2 decenii, și-a pus amprenta asupra acestui tezaur de patrimoniu. Din informațiile 7Est, aceste picturi au toate șansele să devină istorie, deoarece la acest moment … acestea nu aparțin nimănui. Au fost plătite de UAIC, dar spațiul care le găzduiește se află în litigiu între UAIC și UTI de … 20 de ani
Operele lui Sabin Bălaşa sunt în pericol! Zestrea lăsată moștenire Iașului, găzduită între pereții Universității Al. I. Cuza din Iași, respectiv celebrele picturi murale din din Sala Paşilor Pierduţi au început să se degradeze. Nu de azi sau de ieri, ci de 2 decenii. În tot acest timp s-au succedat diverși vremelnici rectori la conducerea prestigioasei universități – Dumitru Oprea, Vasile Ișan sau Tudorel Toader, niște personaje sinistre pentru imaginea acestei unități de invățământ, preocupați mai mult de acapararea unei imagini și puteri desuete, decât pentru o bună administrare universitară.
Conservarea picturilor, doar cu vorbe mincinoase
Anual, Sala Pașilor Pierduți atrage mii de turiști care au auzit de legenda picturilor murale pictate de Bălașa pe parcursul unui deceniu, între anii 1968 și 1978, iar imaginea care li se profilează reprezintă atât o lucrare monumentală, cât și o stare avansată de degradare, deabandon. Pe unele porțiuni, destul de vizibile, ale operelor de artă, picturile au crăpat, iar pe altele infiltraţiile de apă, umiditatea și aerul rece din sală au dus la mucegai. Cea mai afectată este pictura care reprezintă un grup de tineri, pe aceasta fiind vizibile urme de mucegai și de exfoliere a picturii.
În urmă cu 6 ani de zile, oficialii UAIC susțineau că singura soluție identificată ar fi accesarea unor fonduri europene, pentru care s-ar fi depus chiar și un proiect. Ori proiectul a fost atât de neconvingător și amatoricește făcut, ori șefii UAIC au recurs la un bluf, deoarece pentru conservarea picturilor nu s-a alocat niciun leu. O altă minciună scornită de conducerea universității a făcut referire la restaurarea celor 300 de metri pătrați de picturi murale prin prisma prinderii lor în lucrările generale de reabilitare a clădirii. Ei bine, în tot acest timp au existat unele lucrări de reabilitare, dar niciuna de restaurare.
Starea de degradare a picturilor a fost observată chiar de creatorul lor, pictorul Sabin Bălașa, încă din 2002, care și-a exprimat intenția de a le restaura, însă nu a mai reușit să ducă planul la bun sfârșit, murind 7 ani mai târziu.
Pierdere ireparabila! Cad bucăți din fresca lui Sabin Bălașa din Sala Pașilor Pierduți
Una dintre persoanele publice care a tras un nou semnal de alarmă cu privire la pierderea acestor fresce este Dan Negru, cunoscutul om de televiziune, care a fost zilele trecute la Iași.
“Pereți decojiți, o parte din pictură deteriorată, mucegai…Mi-a povestit Sabin Bălașa că a pictat capodopera din Iași la 35 de ani spunându-mi că lucrurile mari le face tinerețea. Iisus sau Alexandru Macedon aveau 33 de ani când au murit, Eminescu avea 39…Spunea Bălașa că frescele din Sala Pașilor Pierduți reprezintă „sufletul, tinereţea, istoria şi poezia poporului român”. Se lasă mucegaiul peste ele …”, este imaginea obiectivă și subiectivă totodată, surprinsă de Dan Negru.
Cea mai veche universitate, disputată în instanță
Clădirea primei universităţi moderne a României constituie motiv de proces între Universitatea Al. I. Cuza și Universitatea Tehnică „Gh. Asachi”. În anul 2019, UAIC a trimis către UTI o notificare de evacuare invocând „recunoașterea unui adevăr istoric”, după ce ambele instituţii de învăţământ au împărţit spaţiul Palatului Universitar din Copou (n.r Corpul A), construit ca sediu al primei universităţi moderne din România.
Întrebat care sunt motivele pentru care opera lui Sabin Bălașa nu a beneficiat de 2 decenii de nicio expertiză sau investiție menită a o conserva, rectorul UAIC Iaşi, Tudorel Toader, a invocat faptul că o parte a Palatului Universitar a fost intabulat de UTI după anii 90 și nu pot face nicio intervenție până nu există o decizie a instanței de trecere a întregului Corp A în patrimoniul UAIC.
Toader a menţionat un acord între cele două instituţii de învăţământ superior, un acord ce datează din 1945 şi potrivit căruia Institutul Politehnic era găzduit în Palatul din Copou până când îşi construieşte propriul sediu. Deşi au fost ridicate mai multe clădiri, Institutul Politehnic, astăzi Universitatea Gheorghe Asachi, încă împarte clădirea cu Universitatea Alexandru Ioan Cuza.
„UAIC a dat în judecată UTI , pentru prima oară, în anul 2001, exact pe această speţă, pe intabularea clădirii de către UTI, demersul acesta fiind judecat de trei instanţe, iar în 2007 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins definitiv şi irevocabil solicitarea celor de la Cuza“, susține și rectorul UTI, Dan Cașcaval.
Palatul Universitar de pe dealul Copoului din Iaşi a fost inaugurat în data de 21 octombrie 1897, în prezenţa Regelui Carol şi a Reginei Elisabeta, ca sediu al primei universităţi din Principatele Române.
