Rapoarte secrete ale spionajului american arătau că în combinatul siderurgic din Hunedoara au funcţionat mai multe buncăre care puteau rezista bombardamentelor atomice.
Agenţia Centrală de Informaţii a Statelor Unite ale Americii a păstrat în arhivele sale mai multe note secrete care prezentau combinatul din Hunedoara în anii ´50, perioadă în care complexul metalurgic se număra printre cele mai mari de acest fel din sud-estul Europei.
Combinatul în care munceau circa 15.000 de oameni era extrem de bine păzit, iar una dintre marile îngrijorări ale conducerii sale viza riscul unor bombardamente aeriene. În timpul celui De-al Doilea Război Mondial, Uzinele de fier din Hunedoara au mai fost bombardate.
Imediat după instaurarea regimului comunist, autorităţile au luat măsuri radicale. Potrivit unor informări secrete păstrate în arhivele CIA, trei adăposturi antiaeriene au fost construite în combinat. „Aceste buncăre sunt suficient de spaţioase încât să permită locatarilor din vecinătatea lor şi muncitorilor să se adăpostească aici. Buncărele au fost construite la o adâncime de cinci metri sub pământ şi au pereţii din beton atât de puternici încât, potrivit oamenilor de la faţa locului, ar putea rezista chiar şi bombelor atomice”, arată un raport al CIA din 20 decembrie 1955.
Schiţa combinatului din Hunedoara, în raportul CIA, din decembrie 1955. Cu cifra 11 sunt indicate locurile unde se aflau buncărele.
O schiţă prezentată în acelaşi document al spionajului american indică locurile unde s-ar fi aflat buncărele, în apropiere de fosta turnătorie a combinatului, de uzina electrică şi de oţelărie. În prezent, mai mult de 100 de hectare din teritoriul fostei platforme industriale (aproximativ o treime din suprafaţa combinatului din anii ´90) sunt ocupate de ruine şi dărâmături, peste care a crescut vegetaţia.
ADĂPOSTUL ANTIATOMIC DE LA CASTEL
- La începutul anilor ´60, un alt adăpost anti-atomic a fost construit în Hunedoara, în vecinătatea Castelului Corvinilor şi a Combinatului siderurgic. Deşi cei mai mulţi dintre localnici au aflat despre existenţa lui abia de câţiva ani, adăpostul săpat în stâncile masive ale Dealului Sânpetru este mai cunoscut decât vechile buncăre din combinat. În prezent, o uşă metalică zidită în stâncă, pe malul Zlaştiului, este tot ce pot vedea din exterior oaspeţii reţelei de tuneluri în care puteau intra până la 1.000 de oameni.
