La 16 ani de când mătușa ei, asistenta medicală Mioara Haută, murea în urma prăbușirii elicopterului SMURD la Iași, Alexandra Haută, 28 de ani, este medic rezident în anul al III-lea, la specializarea medicină de urgență. Dorința ei cea mai mare este să poată zbura la rândul ei, să ducă mai departe munca începută de mătușa sa. „Mioara a fost un exemplu mereu și m-a inspirat”.
La 16 ani de când mătușa ei, asistenta medicală Mioara Haută, murea în urma prăbușirii elicopterului SMURD la Iași, Alexandra Haută, 28 de ani, este medic rezident în anul al III-lea, la specializarea medicină de urgență. Dorința ei cea mai mare este să poată zbura la rândul ei, să ducă mai departe munca începută de mătușa sa. „Mioara a fost un exemplu mereu și m-a inspirat”.
Pe 9 ianuarie 2006, echipajul SMURD format din medicul Liliana Puiu, asistenta Mioara Haută, pilotul Valentin Stănescu și copilotul Augustin Toma pleca de pe Aeroportul Iași cu elicopterul. La nici doi kilometri de la locul decolării, aeronava s-a prăbușit violent.
Zecile de echipaje de salvare care s-au pornit din Iași nu au mai putut face nimic să-și ajute colegii, care au murit la momentul impactului. Aceasta era prima tragedie aeriană majoră din istoria SMURD, o tragedie care-i urmărește și astăzi pe colegii care erau de gardă în dimineața zilei de 9 ianuarie 2006. „Ziua de 9 ianuarie 2006 va rămâne o zi dureroasă în istoria UPU – SMURD Iași! Ne amintim de colegii noștri medic, asistent medical și piloți, aprindem lumânări și ne rugăm pentru ei. Noi – generațiile de atunci și de acum – continuăm să zburăm, să facem misiuni medicale aeriene și să mergem mai departe făcându-ne datoria și continuându-le visul de a zbura pentru pacienții critici”, a spus prof. dr. Diana Cimpoeșu, medic-șef UPU-SMURD Iași.
Încă nu a avut șansa de a zbura cu elicopterul SMURD, fiindcă doar medicii specialiști sau primari sunt eligibili să zboare. Mai are doi ani de rezidențiat. „Ar fi o onoare pentru mine să continui ce a făcut Mioara. Sper să am ocazia să merg la misiuni cu elicopterul, sunt cazuri diverse, niciodată nu știi la ce să te aștepți când ajungi la un caz”, a spus Alexandra Haută. Din cei trei ani de rezidențiat, doi au fost puternic marcați de pandemie, iar valul al IV-lea la UPU a însemnat lipsa de paturi, aglomerație, zeci de cazuri grave. Alexandra spune că nu se lasă descurajată de ceea ce a văzut în pandemie, fiindcă a ales medicina de urgență și se aștepta să nu fie ușor. „A fost o presiune mai mare pentru noi, erau pacienți cu problemele lor, cu patologia de bază, cu antecedente cronice, cardiace, pulmonare etc. și care au suferit și infecția cu SARS-CoV-2. Au fost zile în care nu erau nici locuri pe paturi, era foarte aglomerat, erau insuficiente și tuburile de oxigen, ventilatoarele. M-a afectat emoțional pentru că starea pacienților se deteriora sub ochii noștri și ne simțeam neputincioși”, explică Alexandra.
Sursa:libertatea.ro
