În fiecare an, în luna februarie încep mai mereu aceleaşi discuţii contradictorii: de ce e mai cu moţ Valentine’s Day faţă de Dragobete şi de ce trebuie să împrumutăm sărbători de la americani când la avem pe-ale noastre, autohtone. Eu cred că şi discuţiile astea arată de fapt câtă nevoie avem de iubire în vieţile noastre. Totuşi, avem Dragobete vs Valentine’s Day. Care sunt diferenţele, asemănările şi de ce pare varianta de peste ocean prea mult pentru unii dintre români?
Valentine’s Day – Cine a fost Valentin, de ce a fost sanctificat şi cum a evoluat ziua în memoria lui
Ce-i drept, e drept! Notorietatea Valentine’s Day e cu mult peste cea a zilei de Dragobete. Nici nu e de mirare, având în vedere că nu doar noi şi americanii o sărbătorim, ci este o industrie la nivel mondial. În fiecare an, în cele mai multe ţări din lume, începutul lui februarie umple magazinele de inimi roşii, de la cele mai mici la cele mai mari, ursuleţi de pluş, ciocolată sub toate formele şi cu toate aromele şi nelipsiţii trandafiri roşii.
Departe de zona de marketing însă, Ziua Îndrăgostiţilor este construită pe povestea Sfântului Valentin, un preot roman care slujea în Roma şi oficia căsătorii în secret, motiv pentru care a şi fost aruncat în închisoare de împăratul Claudius al II-lea, supranumit şi Claudius cel Crud.
Claudius le interzicea soldaţilor romani să se căsătorească, considerând că iubirea şi ataşamentul pe care le-ar fi avut faţă de soţiile lor i-ar fi determinat să refuze să mai plece la luptă. Preotul Valentin devenise, practic, protectorul îndrăgostiţilor, căsătorindu-i pe tineri în ceremonii secrete, departe de ochii iscoadelor. Vestea s-a dus însă şi a ajuns şi la împărat, care l-a aruncat în spatele gratiilor pe preot. A fost torturat îndelung, dar pentru că a continuat să refuze să renunţe la creştinism, a fost executat într-o zi de 14 februarie. 200 şi ceva de ani mai târziu a fost sanctificat şi de atunci este considerat protectorul iubirii şi îndrăgostiţilor.
În ciuda opiniei generale că Ziua Îndrăgostiţilor este o găselniţă americană, aparent britanicii sunt cei care au transformat ziua într-una dedicată manifestărilor de dragoste. Pe 14 februarie îndrăgostiţii îşi trimiteau felicitări, buchete de flori şi bomboane de ciocolată – sună cunoscut? – ca să îşi arate iubirea reciprocă.
Prima cutie de bomboane dedicată special acestei zile ar fi apărut tot în Marea Britanie, la sfârşitul anilor 1800, când Richard Cadbury ar fi pus ideea în practică. Sigur, poate fi şi o legendă pentru a creşte publicitatea mărcii respective de ciocolată, dar cine suntem noi să-i contrazicem?
Dragobete – Ziua dragostei la români, plină de tradiţii şi superstiţii
Povestea lui Dragobete nu este la fel de tragică, dar păstrează romantismul faptelor lui. Fiul babei Dochia ar fi fost un tânăr chipeş şi iubăreţ, poreclit şi Năvalnicul, care le făcea pe tinerele fete să-şi piadă minţile. A fost pedepsit şi transformat într-o plantă, Năvalnic, ce înfrunzeşte în fiecare primăvară, conform life.ro.
Dragobetele este şi cel care oficia în cer nunta tuturor animalelor şi păsărilor şi lega relaţii între oameni, pe pământ. Nu e de mirare că i s-a spus ocrotitorul iubirii şi a fost catalogat drept cel care le aduce noroc îndrăgostiţilor.
Pe vremuri era sărbătoare mare în satele din România în fiecare 24 februarie, când se spune că păsările îşi găsesc perechea şi îşi fac împreună cuiburi noi. Tinerii se adunau în faţa bisericii şi profitau de ocazie ca să îşi facă publică iubirea sau ca să lege relaţii noi. Îmbrăcaţi în haine populare de sărbătoare, plecau apoi să caute ghiocei şi se spunea că cei care participau la sărbătoare erau feriţi de boli tot anul. În jurul prânzului fetele plecau în fugă înapoi, înspre sat, iar băieţii alergau după ele, încercând să le prindă şi să le sărute. Dacă fata accepta sărutul, acesta era considerat un echivalent al logodnei – de aici vine şi celebra strigătură: Dragobetele sărută fetele..
Fetele strângeau în seara de dinainte de Dragobete zăpada netopită, numită şi zăpada zânelor, iar apa o foloseau pe tot parcursul anului pentru descântece de dragoste şi ca să se spele cu ea pe faţă, să-şi păstreze tinereţea şi frumuseţea. Busuiocul sub pernă era şi el nelipsit în cazul tinerelor necăsătorite, ca să le indice în vis ursitul.
