Direcția Silvică Iași, cu concursul din umbra a drujbarului Costel Alexe, a început cel mai oribil măcel ecologic din județul Iași. Una dintre cele mai seculare parcele de păduri din Iași a fost aprobată pentru tăiere, deși existau garanții că aceasta, ca și alte parcele de este 140 de ani, vor fi protejate. În spatele acestor tăieri se ascunde o corupție generalizată în care protagoniști sunt silvicultorii și politicienii care sunt paravanul acestor ilegalități. Aparatul supradimensionat al Romsilva, de 16 mii de angajați, își acoperă salariile din aceste tăieri ilegale.
Distrugerea parcelei 135 A, cu o vârsta medie de 163 ani, conținând și arbori mult mai bătrâni, tocmai a început . Acest măcel coordonat de silvicultorii ieșeni încalcă promisiunea făcută în 2020 de Costel Alexe, pe atunci ministru al Mediului, și de hămesiții din conducerea Romsilva, că parcelele peste 140 ani vor fi protejate.
La sesizarea activiștilor de mediu din Iași, pentru oprirea licitației și implicit a tăierii acestei parcele valoroase, Costel Alexe a răspuns ca nu are atribuții ca și președinte de Consiliul Județean, deși legăturile sale cu Directia Silvica sunt cunoscute, Gabriel Doncean, directorul Direcției Silvice Iași nu a răspuns deloc, iar Daniel Opariuc, șeful Ocolului Silvic Ciurea, a dat, după mai multe insistente, un număr de înregistrare adresei, fără a trimite însă nici un răspuns in termenul legal de 30 zile.
“Astfel de distrugeri sabotează valoarea de conservare a padurii, fiind cunoscut că aceste parcele adăpostesc biodiversitatea cea mai importantă și habitatele cele mai rare. Mai mult, aceasta parcelă este și poziționată în apropierea orașului și a Rezervației Repedea. Anul trecut atrăgeam atenția asupra distrugerii ultimelor parcele de peste 170 ani, iar anul acesta ajungem la cele de 160 ani. Încet încet silvicultorii ieșeni ne lasă fără codri”, susțin ecologiștii ieșeni.
Pădurea tăiată susține un clan de 16 mii de infractori
Aceeași activiști de mediu au încercat să găsească un răspuns la această furie cu care cei plătiți să vegheze la conservarea pădurilor, intră în ele cu drujbele. În opinia acestora, un prim motiv al acestor tăieri sălbatice ascunde faptul că jumătate din pădurea dinainte de retrocedări susține aceiași 16.000 de angajați Romsilva care-și iau salariul pe spatele ei.
“Asta e cheia pentru a înțelege răspunsul la multe întrebări. DE CE sunt silvicultorii agresivi contra oricărei inițiative de protecție, cum e și Parc Natural Codrii Iasilor?DE CE nu sunt cruțați nici măcar arborii monumentali sau parcele cele mai bătrâne, în foamea absurdă după cât mai mulți bani? DE CE de atâția ani sectorul forestier public este mână în mână cu politicienii? DE CE sunt atâtea situații în care silvicultorii se organizează mai mult ca un clan care își protejează propriile interese decât ca administratori ai unui bun public atât de important pentru societate? De ce a devenit profitul Romsilva minuscul față de cifra de afaceri? Adevărul pe care se chinuie să-l țină ascuns e simplu: pentru a plăti salariile unui administrator supradimensionat ca personal. Romsilva, reprezentată la noi în județ de Direcția Silvică Iași, este o regie autonomă a Statului Român. Asta înseamnă că își plătește cheltuielile – inclusiv salariile – din venituri. Grosul veniturilor vin din tăieri. Ei bine, la nivel național, odată cu retrocedările, Romsilva a pierdut aproximativ jumătate din fondul forestier administrat, vaca lor de muls, „mută” cum i se spune pădurii. Câți angajați credeți că avea înainte regia? Aproximativ 16.000. Câți credeți că are acum, peste zece ani ani mai târziu? Tot 16.000”, susțin activiștii de mediu de la Codrii Iașilor.
Păduri vândute la negru pentru a alimenta corupția
Practic, jumătate din tăierile ilegale care se fac în acest moment în păduri, susțin salariile aceluiași număr de angajați. O astfel de acțiune ilegală de transformare a unui ecosistem forestier în surse ilicite de venit are protecția deplină a politicului care oferă atât paravan legislativ cât și juridic.
“Cum să nu fie dispuși să se compromită susținând politicieni când aceștia le oferă apoi protecție împotriva atât de necesarei restructurări? Unde în sectorul privat ar rezista o astfel de situație de cruntă ineficiență economică? Cu atât mai mult cu cât există date, alt elefant pe care se chinuie să-l ascundă, că mare parte din lemn este vândut „la negru”, bani numai buni pentru alimentat corupția mică și mare? Când compromiterea este de jos până sus, când bani de salarii legale sau negri vin din tăiere, cu cine să discutăm despre un echilibru mai bun între protecție și producție?Cum să nu fie interes pentru investit în PR și oameni care, vânzându-se și ei, fac imagine regiei ascunzând cruntul conflict de interese din sistemul forestier public din România?”, sunt câteva dintre întrebările retorice ale activiștilor de mediu din Iași.
Samsarii de lemne din Direcția Silvică
Toată această sumbră realitate exprimată de activiștii de mediu este întărită și de surse din interiorul acestei hidre penale care decimează pădurile din jurul Iașului. Un fost silvicultor explică, cu subiect și predicat, faptul că Romsilva este căpușată de o practică curentă care va duce la decimarea pădurilor în ritm alert, pentru a susține lefurile samsarilor de lemne.
„Deși fondul forestier administrat de regie a scăzut de la 6 la 3 milioane ha, personalul nu a scăzut deloc. Romsilva avea acum 20 de ani peste 16 mii de angajați și la fel are și acum. De ce? Pentru că se poate, de vreme ce ai veniturile din comercializarea lemnului pe mână și poți să-ți tai o felie oricât de groasă din ele pentru a plăti salarii. Astăzi peste jumătate din costurile regiei sunt salariile angajaților. Iar acest acces discreționar la fonduri pentru salarii a dus la rândul lui la altă nedorită evoluție: lipsa oricăror preocupări pentru performanța muncii. În Romsilva gradațiile și creșterile salariale vin ca o consecință a trecerii timpului, nu a meritelor profesionale. Angajații nu sunt stimulați în nici un fel să performeze mai bine pentru că este loc pentru toată lumea și sunt mereu bani pentru creșteri salariale. Sau, mai bine zis, erau bani. A doua consecință negativă a fost concentrarea atenției spre comercializarea lemnului. Dacă aceste venituri sunt cele care-ți plătesc salariul, atunci când mergi în pădure să faci marcare pentru exploatare te uiți după bani. Pe care arbori să‑i marchezi ca să aibă valoare lemnul, deci să încasezi o sumă mai mare? Silvicultorii și-au însușit parțial o atitudine de samsar de lemne, care adesea uită că e administrator al unui ecosistem forestier”, susține Sorin Sfrîlogea, fost membru al Consiliului de Administrație Romsilva.
Restructurarea din silvicultură se va prelungi până la ultima pădure tăiată
Ecologiștii ieșeni se luptă de mai bine de doi ani cu această hidră instituțională, care zâmbește și întinde o mână, simulând dialogul, în timp ce cealaltă ascunde la spate câte o drujbă. Toate dialogurile dintre activiștii de mediu și Romsilva – Direcția Silvică Iași s-au soldat cu promisiuni mincinoase. De fiecare dată, pentru silvicultori, a primat partea leului.
“Nu s-a vrut, au refuzat căutarea de soluții, continuând să taie arbori monumentali și parcele seculare. Nu și-au dat seama că societatea poate fi cel mai bun aliat pentru finanțarea de la buget. În schimb, se cramponează într-o luptă surdă contra naturii și oamenilor, uitând că orice profesie slujește societatea și se condamnă la auto-distrugere atunci când încetează să o mai facă. Când unul din doi oameni nu prea are obiectul muncii, normal că ajunge să-și facă timp pentru atacuri penibile la adresa ONG-urilor de mediu și societății civile. Cu ce ajută asta pădurea sau oamenii? Cu nimic. Prelungesc doar o luptă rușinoasă între o profesie care și-a uitat menirea și cei pe care ar trebui să îi slujească. Știm că sunt și oameni corecți și harnici în sistem. Aceștia ar merita să rămână într-o Romsilva restructurată, mai eficientă, care răspunde mai bine la nevoile oamenilor, fie că se încălzesc la sobă sau locuiesc în marile aglomerări urbane cum e și Iașiul și au nevoie de pădure pentru recreere. Din păcate, sunt prea puțini și captivi ai sistemului, la butoane fiind alții” a conchis Mihai Diac, fondatorul comunității Codrii Iașilor.
