Toate proiectele în jurul cărora se învârte Ines Nerina Râmbu se referă la diabet, boala care nu a doborât-o pe tânără și a cărei acceptare a venit repede. La 23 de ani s-a trezit că poartă un nou rol în societate, acela de a fi pacient cronic, dar visurile sale nu au fost lăsate pe pauză. Nu s-ar fi gândit niciodată că un diagnostic i-ar ghida tot traseul vieții și i-ar schimba planurile.
A avut gânduri îndrăznețe. A devenit antreprenor full-time. A creionat o afacere ticluită din propria nevoie și s-a susținut prin fonduri europene. Creează piese vestimentare cu buzunare cu acces prin interior pentru firul pompei de insulină și astfel vine și înaintea femeilor ce poartă aceeași boală ca ea.
Timpul și-l împarte și între un ONG și social media, platformele unde împărtășește sfaturi practice în managementul diabetului, despre nutriție și mese corecte, despre cum desfășoară sport și merge la mare cu o pompă de insulină pentru ea, dar și serviciile medicale de calitate de care a avut parte în acești cinci ani. Ines a început să scrie pe blog din dorința de a se descătușa de toate gândurile. Își expunea trăirile ca într-un jurnal personal. A fost mereu atât de cinstită cu ea și cu tot ce își dădea voie să simtă, încât de la o vizualizare pe care o avea din susținere de la mama sa a ajuns să aibă 23 000 de citiri. Pe Facebook a adunat o comunitate de peste 120.000 de urmăritori, iar pe Youtube s-au abonat în jur de 17 000.
Fără ocolișuri, și nouă ni s-a arătat o Ines autentică, care trăiește frumos și care ne-a împărtășit că, pe lângă fricile și toate „umbrele” care au urmărit-o, este mulțumită de tot ceea ce înfăptuiește. Poate a pierdut cândva iluzii, dar nu s-a pierdut pe ea. A realizat că singurul control este asupra propriilor instincte, gânduri și emoții. Să o cunoaștem mai bine!
Ines Nerina Râmbu:„ Am capacitatea de a găsi mereu soluții.”
Ines, cum e la tine-n suflet? Cât de mulțumită ești de tine?
Apreciez în mod special această întrebare pentru simplul fapt că sunt foarte rar întrebată cum mă simt. Trebuie să recunosc că în ultima perioadă nu am fost mereu bine, fiind copleșită emoțional de ceea ce se întâmplă în lume. Am fost mereu împăcată și mulțumită cu cine sunt și cu ceea ce fac.
Ce îți place la tine?
Că am capacitatea de a găsi soluții la probleme.
Dar ce nu îți place? Ai și lucruri pe care nu le agreezi și muncești să le îndrepți?
Nu îmi place la mine că am tendința de a le rezolva pe toate de una singură, iar în mod clar lucrez să ameliorez aspectul acesta. În ultimii ani am invățat să cer ajutor, să recunosc atunci când o situație mă copleșește.
Care sunt coordonatele după care te ghidezi?
Pe busola mea primul coordonat este să îmi placă ceea ce fac, mai la est mă ghidează să îi ajut pe cei din comunitatea mea, apoi la sud mă îndrumă dorința de a aduce plus valoare, iar nu în ultimul rând, la vest stă mottoul meu „fă rai din ce ai”.
Ines Nerina Râmbu:„ Toate proiectele în jurul cărora gravitez se referă la diabet.”
În jurul căror proiecte gravitezi?
Toate proiectele în jurul cărora gravitez se referă la diabet, pe de o parte este asociația mea cu care dezvolt tabere, cursuri și acțiuni de conștientizare, iar pe de altă parte stă businessul meu care furnizează produse și servicii diabetice.
Diagnosticul primit cu câțiva ani în urmă te-a „forțat” să te orientezi. Ai fi crezut vreodată că o boală te va îndrepta spre o idee de business?
Firește că nu m-am gândit niciodată că diagnosticul mă va face să schimb total macazul meu profesional. Lucrurile s-au împletit organic și deloc planificat. Cred că am ajuns în punctul în care diabetul meu a devenit full-time jobul meu tocmai datorită faptului că încercând să găsesc soluții pentru mine, am ajuns să o fac și pentru alții.
Când ai plâns ultima oară?
Ieri dimineață. Când a venit la mine un tânăr ucrainean cu diabet să preia un colet cu ajutoare pentru a-l duce peste graniță la pacienții cu diabet care trec prin momente grele și care nu au acces la insulină și tratament.
Și totuși, de unde îți iei resurse pentru a zâmbi zilnic?
Deși ieri dimineață am plâns după ce a plecat acel tânar cu coletul în brațe, seara am zâmbit din nou când mi-a trimis poze cu el la graniță și mi-a mulțumit că a reușit să ajute multe persoane. Îmi dă putere gândul că pot real să schimb în bine viața camarazilor mei de suferință.
Dacă nu te-a doborât diabetul, te mai doboară ceva?
Eu nu pot să fiu sigură că nu se va mai întâmpla ceva dureros în viitor, dar pot să fiu sigură că în momentul inevitabil în care acel lucru mă va deșira de durere, eu voi găsi resursele să mă ridic la loc.
Îi ceri ceva anume lui Dumnezeu, în momentele tale de liniște?
Relația mea cu Dumnezeu este cea mai puternică și importantă pentru mine. Niciodată nu l-am întrebat pe Dumnezeu „de ce eu?” și nu i-am cerut niciodată explicații pentru lucrurile dureroase care mi s-au întâmplat. Dar întotdeauna m-am rugat la El să îmi dea puterea și luciditatea să pot să mă recalibrez. În momentele mele cele mai fericite, în mod involuntar îmi fac cruce și îi mulțumesc Lui pentru că trăiesc. Nu îi cer doar ajutorul, dar Îl întreb eu cum pot să-L ajut? Și cred că răspunsul vorbește prin toate faptele bune și acțiunile umanitare pe care le fac. Dumnezeu chiar vorbește prin oameni!
