Jurnalul de război al unei fetițe din Mariupol: Sânge… Este sângele tatălui meu. Poţi filma un film de groază aici

Mariupolul a devenit unul dintre cele mai periculoase locuri din lume și un simbol al suferinței. Mulți oameni au reușit să fugă, dar în jur de 150.000 de locuitori ar fi rămas printre ruine fără hrană, căldură, energie electrică sau apă curentă sub bombardamente constante. Iată cum este viața acolo, prin ochii unui copil, care până la urmă își vede inclusiv propriul bloc bombardat.

Am strâns zăpadă ca să o topim și să bem apă.

Ieri, la 4:00 dimineața un obuz a venit spre noi. A distrus tot

6 martie, rezultatul bombardamentului de azi noapte.

Geamul e spart, din fericire, doar pe exterior. Sticlă spartă. Se aud explozii.

Suntem pe coridor. Aici dormim, aici sunt lucrurile noastre.

Aici avem zăpadă. Am strâns-o ca să o topim şi să bem apă.

A fost lovit spitalul.

Acolo, undeva, este vatra unde facem focul. Părinţii au coborât să încălzească apă. Uite-i acolo!

Temperatura în casă este de 11 grade Celsius.

Oau! Nu se mai vede nimic de fum!

Bună seara! Este deja a zecea zi, cred. Sau… nu mai ştiu, să spun sincer…

Fără lumină, fără apă, fără nimic.

Acolo se face mâncare. Supa e pe foc, apa e la încălzit.

Pe 12 martie, ieri, la 4:00 dimineaţa un obuz a lovit blocul nostru. A distrus tot.

Mama şi cu mine eram la adăpost, iar asta ne-a salvat de fragmentele care au zburat spre noi.

Alţi doi oameni au fost răniţi, dar numai puţin. Totul e distrus.

Poţi filma un film de groază aici.

Sânge… Este sângele tatălui meu.