Mama elevului a postat pe Facebook imagini din camera respectivă și a descris mirosuri pe care le-am putea doar bănui privind fotografiile.
„Mergi cu trenul aproape 18 ore ca să participi la marea olimpiadă românească. Ajungi obosit și înfrigurat la cazare și speri să ai noroc să găsești un loc rezonabil. N-ai avut. Mirosuri grele, de praf, de mucegai, de papuci nespălați, te întâmpină de la intrare. Priveliștea e de nedescris: de la gumă de mestecat lipită „grațios” pe marginile patului, la „parchetul” scorojit, stropit cu diverse, până la marginile ferestrei greu prăfuite și răsuzate, scaune, dulapuri, masă de nefolosit; toate te îndeamnă să pleci înapoi spre gară, să faci cale-ntoarsă. Încerci să te abții din plâns, să cauți soluții, că doar ești mare și a doua zi trebuie să dai tot ce poți mai bun; ai venit la cea mai grozavă competiție la care visai. Te întrebi: dormi cu masca pe nas sperând să poți respira cât de cât bine sau cauți un hotel? Alegi hotelul măcar pentru prima noapte, că a doua zi e marea competiție și vrei să te odihnești. Teoretic sunt în această „încleștare” cei mai buni elevi din țară din domeniul tău.
Ce învață un elev dintr-o astfel de experiență? Care sunt întrebările ce-i trec prin minte?! Spune-i unui adolescent că nu-i corect să generalizeze, îți va răspunde imediat: dar e corect să fiu tratat așa la un asemenea concurs național? Înțeleg că participarea la aceste concursuri e asumată, că cheltuielile sunt mari dacă vrei să performezi în domeniul în care excelezi, dar întrebarea care mă urmărește e: ce fel de elevi trăiesc zi de zi în astfel de condiții?Cinstit era, dacă nu poți decent organiza, să lași pe alții s-o facă. Sau măcar găsiți cei ce umblă cu ocaua mică… Fonduri poate că or fi fost, dar cine să șteargă jegu’?”, a notat Dana Munteanu.
