Au trecut 12 și respectiv 8 ani de la descoperirea necropolelor de la Palas și din fața Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, iar Institutul de Antropologie și implicit autoritățile de resort nu au făcut nicio comunicare științifică sau informare publică. Parte importantă din trecutul necunoscut acestui oraș este secretizat, iar poveștile îndepărtate ale Iașului sunt cenzurate. Dacă Iașul nu are astăzi nicio reprezentare la nivel național, acest lucru se poate spune și în raport cu trecutul. Cel mai mare blestem al acestui oraș este că acesta continuă să scoată la lumină moșteniri ale trecutului, pe care o clică de bugetari îl îngroapă la loc, noaptea, ca hoții.
Două mari istorii subterane ale Iașului au fost cenzurate prin orice mijloace. Una ar fi trebuit să vorbească despre necropola de la Palas, iar cealaltă despre cea din fața Mitropoliei. Ambele au fost “clasate” într-un mod ce amintește de metodele Securității.
În vara anului 2010, în timpul săpăturilor care aveau loc pentru edificarea complexului Palas, în aripa sudică a acestuia a avut loc o descoperire extraordinară care ar fi trebuit să întregească istoria Iașului dintr-o anumită perioadă. Ei bine, nu s-a suflat o vorbă despre această epocală descoperire.
Printre fundațiile locuinţelor civile de secolul XV, XVI-lea sau XVIII, fără prea mare importanță istorică arheologii au scos la lumină o impresionantă necropolă din secolul al XV-lea. Peste 100 de schelete de oameni maturi, care potrivit specialiştilor de la Institutul de Antropologie ar fi avut vârste cuprinse între 17 şi 58 de ani la momentul înhumării, au fost identificate într-un cimitir comun dispus în latura nord-vestică a sectorului C, între strada Sf. Lazăr şi strada Sf. Constantin, la sud de debarcaderul fostului ștrand de la poalele Palatului Culturii.
Potrivit unei cercetări primare, cei 102 indivizi maturi, descoperiţi într-o primă parte a săpăturilor, au fost îngropaţi în acelaşi timp, iar scheletele au fost descoperite conservate foarte bine, păstrându-se chiar şi degetele de la mâini şi picioare. Scheletele au fost descoperite în gropi mari, pe grupuri de câte doi sau chiar cinci subiecţi în fiecare groapă, ca şi cum ar fi fost gropi comune de familie.
„Erau aşezate cu privirea unul către celălalt ori capul dat mult pe spate. Braţele erau pe corp, pe abdomen ori unul pe lângă corp, iar celălalt pe piept sau abdomen, mai rar pe umeri. Erau aranjaţi câte doi sau un al treilea pus pe mijloc. Unde au fost găsite cinci schelete într-o groapă, atunci erau grupate câte două şi al cincilea pe mijlocul unui grup de doi. Numai în patru cazuri înmormântările au fost individuale. Din total, numai doi subiecţi au avut sicrie de lemn. Scheletele nu aveau asupra lor obiecte de cult, excepţie au făcut doar opt cruciuliţe pectorale de metal găsite în zona gâtului la indivizii dezveliţi numai în partea vestică a necropolei. Pe lângă orientarea mormintelor spre est-vest, acest fapt dovedeşte că cei înmormântaţi erau creştini. Erau persoane de sex masculin, înalte, cu schelet robust, probabil de tip nordic”, se arată într-un raport primar de evaluare care a stat la baza descărcării arheologice și antropologice.
Potrivit specialiştilor, schelete nu prezentau urme de violenţă cauzatoare de moarte , iar numărul însemnat de înmormântări, gruparea în morminte mari, în acelaşi timp sau în momente foarte apropiate, lipsa inventarului, a reînhumărilor, lipsa copiilor şi a bătrânilor din necropolă sunt ingredientele unei descoperiri unice în ţară şi peste hotare. Din primele cercetări, necropola descoperită la Palas datează din preajma anului 1630, cu puţin timp înainte de amenajarea iazului domnesc, fapt susţinut de starea în care au fost găsite scheletele – acoperite de mâl, cu pământ printre oase – iar gropile erau săpate în pământ galben sau negru.
Toate aceste schelete de nordici au fost predate Institutului de Antropologie care și azi refuză să facă o informare publică despre importanța istorică a acestei descoperiri.
Femeia cu pruncul și cocoșatul din necropola fostei Biserici Albe
Patru ani mai târziu, în mai 2014, în urma săpăturilor care au avut în curtea ansamblului metropolitan din Iași, arheologii au scos la lumină o altă necropolă de reală importanță antropologică. Este vorba de zeci de schelete ale unor persoane îngropate într-unul dintre vechile cimitire ce au fiinţat pe lângă bisericile de dinainte de construirea actualei catedrale. Din necropola descoperită în curtea catedralei Mitropolitane din Iaşi, ce datează de la sfârşitul Evului Mediu, au fost scoase la lumină un număr de 100 de schelete, dar şi monezi şi podoabe. Specialiştii susţin că acestea provin dintr-un cimitir civil ce a fiinţat pe lângă Biserica Albă, considerată vechea Mitropolie a Moldovei . Printre cei înmormântaţi în necropolă se află şi cazuri mai deosebite cum ar fi o mamă cu un prunc, despre care arheologii cred că au murit amândoi în momentul naşterii şi i-au îngropat alături, un alt schelet care are un fel de agrafă pe antebraţ, un cocoşat şi mai multe locuri de veci în care s-au găsit osemintele mai multor persoane, semn că cimitirul a fost folosit foarte intens pentru reânhumări. Monezile găsite în acest cimitir se aflau mai toate în zona membrelor superioare, acestea fiind puse cel mai probabil în căuşul palmei celui decedat pentru a plăti trecerea vamei. Tot în mormintele din necropola de la Mitropolie s-au mai găsit şi podoabe precum un lanţ care foma cel mai probabil o încuietoare sau nişte agrafe, toate de secol XVII.
„Este o necropolă foarte probabil care a aparţinut de o biserică mai veche a Iaşului, Biserica Albă, socotită de către unii chiar o veche mitropolie a Moldovei, unde a slujit mitropolitul Moldovei în secolul XVI, poate şi al XVII-lea, o biserică care, din punct de vedere arheologic încă nu a fost descoperită, dar care știm că a fost undeva în faţa actualei mitropolii”, a declarat arheologul Vasile Cotiugă de la Departamentul de Istorie şi Arheologie al Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi.
Și aceste schelete au făcut obiectul unor analize antropologice, ale căror rezultate au fost trecute sub tăcere.
