„Într-o primă etapă au fost identificate venituri de peste 131 milioane euro obținute de către 63 cetățeni români. Până în prezent, inspectorii DGAF au identificat cca. 48,67 milioane euro omiși de la declarare, parțial sau integral. Până în prezent, pentru recuperarea obligațiilor fiscale nedeclarate au fost emise decizii de impunere pentru o sumă totală de cca. 2,10 milioane euro.
Trebuie menționat că, în aceeași măsură, au fost identificate și venituri de cca. 15 milioane euro obținute din tranzacționarea criptomonedelor, care au fost declarate integral, pentru care au fost achitate impozitul pe venit și contribuțiile sociale aferente.
Inspectorii antifraudă fiscală vor continua să verifice veniturile obținute din activități specifice, precum minarea sau tranzacționarea criptomonedelor sau tokenurilor non-fungibile, pentru asigurarea creșterii gradului de fiscalizare și a conformării voluntare în rândul tuturor categoriilor de contribuabili. Direcția Generală Antifraudă Fiscală recomandă tuturor celor care desfășoară sau intenționează să înceapă o astfel de activitate, să se asigure că declară și achită toate obligațiile fiscale datorate bugetului de stat”, potrivit comunicatului ANAF.
Regimul fiscal al tranzacțiilor cu monede virtuale a fost clarificat, în mare măsură, în România, odată cu apariția Legii nr. 30/2019, care, printre altele, reglementează modul de impozitare a veniturilor obținute din astfel de tranzacții – prin declarația unică (formularul 212), anual. A continuat însă să planeze incertitudinea cu privire la taxarea veniturilor realizate anterior apariției acestei legi, întrucât la momentul respectiv existau încă interpretări potrivit cărora, în lipsa unei reglementări clare și specifice în domeniu, veniturile din tranzacții cu monede virtuale ar trebui considerate neimpozabile, spuneau cei de la Deloitte în urmă cu ceva vreme.
Potrivit specialiștilor, veniturile obținute de persoanele fizice din tranzacții cu criptomonede înainte de intrarea în vigoare a Legii 30/2019 nu erau menționate expres ca fiind neimpozabile în cadrul legislației fiscale aplicabile. Prin urmare, acestea trebuia să fie supuse impozitului pe venit conform regulilor categoriei de venituri potrivite.
