Comisioanele aferente schimbului valutar leu-euro și euro-leu vor trebui să fie prezentate clienților, în mod clar și accesibil, chiar înainte de inițierea plății de către bănci, casele de schimb valutar sau operatorii de plăți care permit plăți din lei în euro și invers. Măsura se regăsește într-o hotărâre de Guvern oficializată luni și care va intra în vigoare din 24 august.
HG 936/2022, publicată luni în Monitorul Oficial, urmărește punerea în aplicare a schimbărilor aduse, la nivel european, plăţilor transfrontaliere din Uniunea Europeană, prin Regulamentul nr. 1.230/2021. Actul normativ introduce obligaţia ca informaţiile legate de comisioanele percepute de bănci, entităţi de plată sau operatori de plată care oferă schimburi valutare din lei în euro și invers, atât la un bancomat (ATM), cât şi la un punct de vânzare, să fie furnizate clientului înainte de iniţierea plăţii.
„Se impune transparenţa comisioanelor şi a cursului de schimb utilizat, pentru a asigura comparabilitatea şi pentru a-i permite plătitorului să facă o alegere ȋn cunoștinţă de cauză. Comisioanele de conversie monetară pentru toate plăţile cu cardul ar trebui să fie exprimate ȋn acelaşi mod, şi anume ca un adaos procentual la cele mai recente rate de schimb valutar de referinţă euro disponibile, emise de Banca Centrală Europeană”, se menţiona în nota de fundamentare care a însoțit actul normativ în stadiul de proiect.
Informarea legată de comisioane vizează, printre altele, pe lângă comisionul de conversie monetară, şi comisioanele de operaţiune sau cele aplicate transferului efectuat online. Nerespectarea obligaţiei de informare a clientului înainte de inițierea plății, indiferent de modalitatea de efectuare a schimbului, va fi putea fi amendată, din 24 august, cu 8.000 până la 40.000 de lei.
În privința comisionului de conversie monetară aferent transferurilor inițiate online, furnizorul trebuie să comunice clientului o estimare a comisionului pentru serviciile de conversie monetară aplicabil transferului, într-un mod neutru și cuprinzător.
În urma plății, clientul va primi o chitanţă sau un document similar care va cuprinde:
- preţul bunurilor sau al serviciilor care urmează să fie cumpărate;
- comisioanele de conversie monetară din lei în euro sau invers.
Ca urmare a noului regulament, consumatorii și utilizatorii persoane juridice pot sesiza Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor (ANPC), respectiv Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF) în cazul în care descoperă încălcări ale acestor reguli din partea prestatorilor de servicii de plată sau de către firmele care furnizează servicii de conversie monetară la un bancomat – ghișeu automat ATM sau la punctul de vânzare. În același timp, cei prejudiciați vor putea sesiza direct și instanța de judecată competentă.
Regulamentul european, ale cărui măsuri de aplicare se regăsesc în HG 936, prevede că prestatorii de servicii de plată trebuie să alinieze comisioanele pentru plăţi transfrontaliere în euro cu cele pentru plăţile din ţară, făcute în lei: „Preţul unei tranzacţii de plată transfrontaliere în euro în interiorul Uniunii Europene nu trebuie să fie diferit de cel al tranzacţii naţionale efectuate în interiorul unui stat membru în moneda naţională a statului membru respectiv”.
Până pe 8 septembrie, vor trebui stabilite criteriile de identificare a categoriilor de plăţi naţionale care corespund unor plăţi transfrontaliere de către ANPC și ANAF, după consultarea prealabilă cu Banca Națională a României.
Conform Legii 209/2019, prestatori de servicii de plată care pot întreprinde această activitate pe teritoriul ţării noastre şi cărora li se va aplica prevederile proiectului de HG sunt:
- băncile şi organizaţiile cooperatiste;
- instituţiile emitente de monedă electronică;
- furnizorii de servicii poştale de transfer electronic de plată;
- instituţiile de plată, cum sunt emitenţii de carduri, companiile de telefonie mobilă care furnizează şi servicii de plăţi, entităţile care fac transfer de bani etc;
- furnizorii specializaţi în servicii de informare cu privire la conturi;
- Banca Centrală Europeană şi băncile centrale naţionale, atunci când acestea nu acţionează în calitate de autorităţi monetare sau în altă calitate ce implică exerciţiul autorităţii publice;
- statele membre sau autorităţile lor regionale ori locale, atunci când acestea nu acţionează în calitatea lor de autorităţi publice.
