Recentele izbucniri rasiste ale lui Orban îi acutizează asemănarea cu Nicolae Ceaușescu, care își împărtășea nativismul, ultranaționalismul și antisemitismul, dezgustul față de democrație și înclinația pentru reabilitarea criminalilor de război, dar a ajuns în fața unui pluton de execuție, spune Profesor Zoltán Tibori-Szabó șeful Institutului de Studii asupra Holocaustului și Genocidului al Facultății de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării a Universității Babeș–Bolyai din Cluj, România.
Că Viktor Orbán este Nicolae Ceauşescu de astăzi nu este o evaluare nouă. În urmă cu zece ani, distinsul disident maghiar László Rajk a inventat expresia într-un articol publicat în cotidianul francez Le Monde, susținând că Orbán este un „dușman al Ungariei” și un „dușman al Europei” și că regimul său seamănă cel mai mult cu cel al lui Ceaușescu, spune Hareetz într-un editorial .
Atitudinea lui Orbán față de Putin și Moscova, prin care subminează atât UE, cât și NATO, seamănă puternic cu cea a lui Ceaușescu, care a sfidat COMECON și Pactul de la Varșovia pentru a fi de partea Chinei comuniste. La fel ca Ceaușescu, care și-a prefăcut sprijinul pentru Vietnam în războiul său împotriva Statelor Unite, Orbán spune că susține Ucraina, în timp ce, de fapt, este de partea Rusiei.
Ceauşescu, care era un antisemit, a negat că românii ar fi participat la Holocaust din România şi i-a epurat pe evrei de la conducerea Partidului Comunist din România. Dar a cultivat legături cu Israelul din pragmatism rece, recompensă financiară și pentru că credea în clișeele antisemite despre dominația evreiască asupra lumii.
Ceauşescu a încurcat Uniunea Sovietică cu naţionalismul, independenţa şi suveranitatea sa. Orbán se opune și sabotează în mod sistematic parteneri și aliați aleși în mod liber, la Bruxelles și Washington, susținând că el este singurul apărător al civilizației occidentale împotriva migranților „non-europeni”, „amestecului de rase”, „ideologiei de gen” și Valorile occidentale.”
La fel ca Ceaușescu, Orbán vorbește cu resentimente despre „imperialism”, adică despre presupusa constrângere a Ungariei de a accepta o politică externă pe care o respinge. Mai precis, el afirmă că „[Istoric] americanii au avut capacitatea de a alege ceea ce ei identifică drept imperiu al maleficului și de a chema lumea să stea de partea dreaptă a istoriei – o frază care ne deranjează puțin, deoarece așa au spus comuniștii mereu…” Cu satisfacție, Orban salută „ordinea mondială multipolară” care depășește „imperialismul” SUA.
Orbán organizează campanii antisemite, falsifică istoria nazistă și colaboraționistă a Ungariei și subminează sau sabotează toate instituțiile și proiectele educaționale legate de Holocaust din țara sa. În același timp, el pretinde că este cel mai mare inculpat și campion al statului Israel al evreilor maghiari în diferite contexte internaționale.
Atât Ceaușescu, cât și Orbán sunt înregistrate ca reabilitați intelectuali și politicieni fasciști, unii dintre ei fiind criminali de război documentați.
După toate probabilitățile, Orbán nu va ajunge ca Ceaușescu, în fața unui pluton de execuție. La un moment dat, va trebui să aleagă între o închisoare maghiară sau o vilă drăguță în Brazilia, Turcia sau Rusia. Moștenirea sa va păta, totuși, Ungaria pentru o lungă perioadă de timp, dar va păta și lumea occidentală dacă nu se ridică decisiv și urgent împotriva lui. În acest moment, Ungaria lui Orbán a devenit cancerul UE și al NATO.Soluția pentru această situație este intervenția chirurgicală radicală. Ungaria și prim-ministrul ei trebuie izolați și pedepsiți pentru faptele lor. Comisia Europeană ar trebui să sancționeze încălcările repetate ale regimului Orbán ale criteriilor politice pe care se bazează apartenența la UE. Marile companii occidentale, în special cele din Germania, ar trebui să-și reconsidere în mod clar investițiile maghiare.
Acest limbaj al răspunderii, responsabilității și presiunii este singurul limbaj pe care Orbán, care a distrus mass-media liberă a Ungariei, sistemul său independent de justiție, precum și sistemul democratic de control și echilibru, o va înțelege. Altfel, modelul său antidemocratic se va răspândi, destabilizandu-i mai întâi vecinii săi și în cele din urmă întreaga Europă.
