Cer, gard, cer, pământ, pom sunt elementele pe care și le mai aduce aminte Mihai Gaiță de la accidentul de mașină pe care l-a suferit. E aproape un deceniu de atunci, iar viața în scaun rulant nu are un răspuns fără iz de frustrare și supărare. Nu vorbește prea multe despre momentul care i-a schimbat toată existența, deși face mai multe lucruri decât fac alții pe două picioare. Cei din jur, în schimb, îi amintesc zilnic că este pe patru. În spatele intenției lor de a ajuta, trezește în el sentimentul de neputință.
-Înainte să descoperi acest sport ce făceai? Cu ce te ocupai?
Înainte de tenis încercam să joc baschet. De fapt, am jucat baschet de când eram în școala generală mai mult sau mai puțin.
-Când ai început să cochetezi cu tenisul? S-a întâmplat odată cu dependența ta de scaunul rulant? Coincid perioadele?
În primul rând, aș vrea să fac o mențiune. Nu aș defini scaunul rulant ca o dependență. Eu cred că dependența e ceva care poți schimba. În 2013, când jucam baschet, în scaun rulant la o fundație am descoperit tenisul.
-Și acum vine curiozitatea mea. Dacă n-ar fi fost scaunul, ce ar fi făcut Mihai în viață? Ce ți-ar fi plăcut să faci sau ești mulțumit cu ce întreprinzi în momentul de față?
Dacă nu aș fi fost în scaun rulant, cred că eram alături de un foarte bun prieten în Londra lucrând în domeniul bancar.
Mihai Gaiță:„Nu am mai putut recupera funcțiile motorii în urma unui accident.”
-Apropo de scaun și dacă tot am pomenit de el, ce îmi poți mărturisi despre dizabilitatea pe care o porți? Ai suferit un accident? Ce s-a întâmplat? Oferă-ne detalii.
Sunt “wheelchair bound” cum se zice în urma unui accident de circulație din 2007 din care, din păcate, nu am mai putut recupera funcțiile motorii, conform life.ro
-Ai simțit discriminare, marginalizare în toți acești ani? Ai simțit că pentru unii ești cu o dizabilitate și că în ochii lor nu ai putea înfăptui prea multe-n viață?
Nu foarte des și, de altfel, în puținele dăți în care am experimentat acest lucru, mi-a părut rău de oamenii respectivi că gândesc așa.
-Cât de mult te onorează rolul tău în societate?
Rolul meu în societate?! Cred că asta trebuie să se întrebe fiecare om. I guess.
-Ce simți când ești pe terenul de tenis?
Libertate.
– Dar la competiții ce sentimente te încearcă?
Emoții, nervi, bucurie, camaraderie, victorie, înfrângere.
-Care sunt titlurile pe care le-ai obținut?
În anul în care m-am apucat de tenis am câștigat un turneu în Budapesta (pe tabloul secundar ce este drept), au urmat câteva finale, semifinale și cel mai bun ranking de numărul 83 din lume (de altfel cea mai mare satisfacție).
