Sirmanca Fekete, o supraviețuitoare a căminului pentru minori cu handicap și bolnavi mintal de la Cighid, a depus astăzi mărturie la Consiliul Europei în sprijinul unei moțiuni înaintate de Justice Initiative. Aceasta este o inițiativă pan-europeană care aduce laolaltă 19 țări și are ca scop oprirea, recunoașterea și prevenirea abuzurilor asupra copiilor Europei. Justice Initiative a fost inițiată de elvețianul Guido Flori pentru a investiga și găsi soluții pentru cei afectați de acest fenomen prezent pe întregul continent.
Conform moțiunii depuse, numită „Abuzul asupra copiilor în Europa: reevaluare, compensare și prevenire”, Justice Initiative cere Consiliului Europei și statelor membre să asigure o investigație independentă a încălcării drepturilor copilului în fiecare țară europeană și recunoașterea oficială a traumei copiilor care au suferit orice fel de violență sexuală, fizică sau psihologică. De asemenea, moțiunea cere ca victimele să primească o anumită formă de compensare, iar legile existente în statele membre să fie orientate spre protejarea tuturor copiilor de abuz și maltratare.
Consiliul Europei a selectat două țări pentru o audiere care va decide dacă moțiunea merge mai departe la Parlamentul Europei: România și Germania. În timpul audierii, victime din cele două țări au avut posibilitatea de a depune mărturie în fața comisiei reunite și de a atrage atenția asupra urgenței situației lor.
„În 1988, când aveam 3 ani, am fost plasată într-un cămin pentru minori cu handicap și bolnavi mintal. Chiar dacă nu eram deloc handicapată, eram doar puțin mai slabă decât copiii de vârsta mea. Dar regimul Ceaușescu dorea o societate plină de copii puternici și sănătoși. Cei care păreau slabi nu erau considerați utili și, prin urmare, erau trimiși în instituții.” a declarat Sirmanca Fekete, în mărturia sa. „Această instituție numită Cighid, cu aproximativ 100 de copii, era de fapt un lagăr al morții. Nimeni nu ne ținea în brațe sau se juca cu noi, ne legănam singuri înainte și înapoi. Asistentele nu ne dădeau haine, eram dezbrăcați, nu exista încălzire, primeam doar puțină mâncare și eram lăsați în întuneric. Cea mai urâtă amintire pe care o am este aceea că noi, copiii, plângeam în permanență pentru că asistentele ne lăsau goi în paturi pline cu urina noastră și în fecalele noastre. Mulți dintre noi au fost, de asemenea, bătuți și violați. Asta s-a întâmplat acum 33 de ani, dar până astăzi am coșmaruri și mi-e foarte frică de întuneric. Apoi fiica mea mă trezește și îmi spune că strig „nu mă bateți”.”
În România, statul nu a făcut niciun demers de anchetare a fenomenului de abuz al copiilor din instituțiile de protecție. Nu există statistici oficiale la nivel de țară înainte de 1989, dar nici din prezent. Victimele abuzurilor din sistemul de protecție a copilului care au reușit să supraviețuiască vorbesc despre ororile trăite în orfelinatele din vremea comunismului, însă statul român nu a recunoscut niciodată public acest episod dramatic al istoriei noastre recente.
“Europa a tratat pentru multe decenii cu lejeritate limitele morale și legale ale protecției copiilor: sute de mii de copii și tineri au devenit victime ale exploatării, maltratării și abuzului. Până în prezent, cazurile de abuz nu au fost recunoscute cele mai multe dintre țările europene. Justice Initiative încearcă să schimbe acest lucru, atrăgând atenția asupra unei părți suprimate a istoriei și asupra victimelor care suferă din cauza lipsei de recunoaștere publică dar și de pericolul de a reitera abuzuri care nu au fost condamnate încă.” – a declarat Guido Fluri, fondatorul Justice Initiative.
Justice Initiative a fost lansată de grupuri de victime, cadre universitare și ONG-uri din toată Europa, ca o inițiativă politică comună care privește în trecut, dar mai ales urmărește să aibă un efect asupra viitorului. În România, Gabriela Lupea, manager de proiect la Asociația Phoneo, alături de parteneri din societatea civilă, s-au alăturat inițiativei.
