Regizoarea Ilinca Călugăreanu povestește ce a învățat de la Yuguo, un tânăr chinez îndrăgostit de Eminescu și de România, a cărui poveste tragică a documentat-o în filmul „The Joys and Sorrows of Young Yuguo”, difuzat de Netflix.
Printre titlurile noi de pe Netflix a apărut un documentar de aproximativ 30 de minute, numit „The Joys and Sorrows of Young Yuguo” (Bucuriile și durerile tânărului Yuguo), regizat de Ilinca Călugăreanu, una dintre cele mai importante regizoare de filme documentare de la noi. Dacă dai play, O să auzi Eminescu recitat în chineză. O să vezi zăpada, ciorile, munții, muzeele ca și cum le-ai vedea prima dată.
O să te privești într-o oglindă în care te vei descoperi cu mai multă grație și înțelegere. O să ți se frângă inima. Filmul e portretul unui adolescent din China în vârstă de 16 ani, pasionat de Eminescu și poezia romantică din Europa de Est, care vine să studieze limba și literatura română la Universitatea din Bacău. Însă cele mai fericite zile ale lui la poalele Carpaților se curmă brusc, într-un accident absurd. Yuguo a murit.
„Furia și tristețea s-au transformat în admirație și dragoste” Libertatea: Personajele din film sunt uimite că Yuguo alege să vină în România. Și nu oriunde în România, ci în Bacău. Noi trăim povestea migrației în sensul celălalt și ne uimește când vedem că cineva iubește ceea ce noi urâm. Ce crezi că spune reacția personajelor despre relația pe care noi o avem cu România, cu noi? Ilinca Călugăreanu: Mai întâi am citit despre accident și mi s-a rupt sufletul, nu am putut să mi-l scot din minte. Apoi am văzut înregistrările celor de la Recorder cu Yuguo, probabil unicul chinez care sărbătorise centenarul la Alba Iulia. Am continuat să caut informații despre el. Cu cât descopeream mai multe, sentimentul de furie, tristețea despre ce s-a întâmplat s-au transformat în admirație și dragoste. Am descoperit că Yuguo e dragoste pură. M-a uimit dragostea pentru toate lucrurile de care noi am uitat. Ni se par chestii prăfuite. Dragostea pentru muzee, pentru poezie, pentru Eminescu, pentru alte culturi, pentru dragoni, pentru oameni. Și dragostea pentru România. Când am descoperit că iubea România, că aici simțea că e casa lui, dintr-un motiv pe care poate nu o să îl înțelegem vreodată, chestia asta clar a rezonat. Așa cum spuneai, toți românii avem relația noastră complicată cu România, cu diferite grade de dragoste și ură. Și eu deja plecasem din România de-o vreme când am citit despre povestea asta și cumva prin ochii lui, similar cu personajele din film, am văzut complet altfel România. Prin ochii celuilalt, am redescoperit țara noastră, punând cumva în paranteză toate lucrurile negre pe care le avem în minte. Dar nu vreau să fixăm filmul într-un mesaj foarte clar. Voiam să dăm niște repere, să intri în lumea asta lui Yuguo care e atât de prețioasă și nemaipomenită, și fiecare să își construiască și să își reconstruiască o relație cu țara, cu lumea, prin ochii celuilalt.
