În 2020, Elas Trans SRL asigurase transportul unor elevi către diferite instituții de învățământ, costul urmând să fie achitat în cote egale de către școli și Consiliul Județean. Școlile și-au îndeplinit obligația, nu însă și instituția județeană. Factura, în valoare de 7.289 lei, emisă în noiembrie 2020, a fost recunoscută de CJ, dar a rămas neplătită, ceea ce i-a determinat pe reprezentanții Elas Trans să se adreseze Judecătoriei. CJ s-a apărat prin faptul că școlile nu ar fi transmis, integral și la timp, graficele de transport al elevilor. Neavând acele grafice, CJ nu putea controla corectitudinea facturii emise de transportator, deci nu putea plăti. CJ achitase doar parțial transportul, în limita situațiilor transmise de două unități de învățământ.
Apărarea prezentată de CJ a fost respinsă de judecători. Aceștia au arătat că relația contractuală dintre instituția județeană și transportator nu are nicio legătură cu procedurile interne de justificare a cheltuielilor între CJ și școli. „Nu se poate nega faptul că reclamanta, astfel cum rezultă din facturile emise către unităţile de învăţământ (necontestate si achitate de acestea) a prestat efectiv serviciul de transport al elevilor. Reclamanta şi-a îndeplinit obligaţia de a presta serviciul la care s-a obligat (aspect necontestat de pârâtă), însă o parte din unităţile de învăţământ a omis să-şi îndeplinească obligaţia de a parcurge procedura de decontare, aspect ce nu este, însă, imputabil reclamantei. Atât timp cât reclamanta şi-a îndeplinit obligaţiile pe care şi le-a asumat, este îndreptăţită să primească contravaloarea prestării acestora”, au spus magistrații. Aceștia au obligat CJ să plătească factura emisă de Elas Trans, dar și cheltuielile de judecată, în sumă de 1.669 lei. Sentința nu este definitivă, apelul declarat de CJ aflându-se pe rolul Tribunalului.
