Un iesean a cerut instantei indemnizatia de pe urma tatalui sau, persecutat politic. Legea acorda compensatii victimelor regimului comunist si urmasilor acestuia. Cererea ieseanului fusese respinsa de Agentia Judeteana pentru Plati si Inspectie Sociala, dintr-un motiv bizar: batrânul nu fusese persecutat de comunistii români, ci de cei sovietici. Nascut si mort în Basarabia, fusese închis de sovietici pentru faptul ca luptase în armata româna.
V.B. se nascuse în Basarabia, pe când aceasta provincie facea parte din România Mare. Locuise în satul Capresti din actualul raion Floresti pâna în martie 1943, când fusese mobilizat în armata româna aflata în retragere. A fost unul dintre cei aproximativ 130.000 de soldati români cazuti în prizonieratul sovietic imediat dupa 23 august 1944. V.B. fusese dat disparut în lupta pe 20 august si capturat de sovietici pe 24 august, în apropiere de Bacau.
Internat întâi într-un lagar de concentrare militar, a fost transferat ulterior într-un lagar de control si filtrare al NKVD. A ramas internat în lagar pâna în noiembrie 1945, pentru participarea la razboiul antisovietic. Fusese sters din controalele armatei române în ianuarie 1945. Liberat, si-a continuat viata în fosta RSS Moldoveneasca pâna la moartea survenita în 1986. Fusese reabilitat post-mortem de procuratura moldoveana în 2021. Ulterior, fiul sau, G.B., se adresase AJPIS pentru a beneficia de drepturile conferite de Decretul-lege 118/1990.
Decretul a fost emis pentru a permite acordarea de compensatii persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurata în România cu începere de la 6 martie 1945, data instaurarii guvernului Petru Groza. Ulterior, prevederile sale au fost extinse si la persoanele deportate în strainatate dupa 23 august 1944 sau cazute în prizonierat sovietic dupa aceasta data. Solicitarea lui G.B. a fost însa respinsa de AJPIS, cu o motivatie cel putin ciudata. „Faptul ca tatal reclamantului a fost persecutat politic de catre autoritatile altui stat comunist, în speta de cele din fosta URSS, nu creeaza premisele încadrarii în prevederile Decretului-lege nr. 118/1990. Chiar daca la art. 1 alin. (2) lit. a) din acest act normativ este prevazuta masura deportarii în strainatate dupa 23 august 1944, pentru a se putea încadra în prevederile Decretului-lege nr. 118/1990 trebuia ca aceasta masura de persecutie politica sa fi fost dispusa de catre autoritatile statului comunist român instalate dupa data de 6 martie 1945”, dupa cum aveau sa retina ulterior judecatorii.
Concret, pentru ca fiul lui V.B. sa beneficieze de indemnizatie, ar fi trebuit ca tatal sau, prizonier la sovietici din 24 august 1944 sa fi fost trimis în lagar de guvernul comunist român, dupa 6 martie 1945. Functionarii AJPIS citisera doar titlul Decretului si litera a) din al doilea aliniat al primului articol, fara sa ajunga la litera b), care include clar printre beneficiari persoana care „a fost constituita prizonier de catre partea sovietica dupa data de 23 august 1944 ori, fiind constituita ca atare, înainte de aceasta data, a fost retinuta în captivitate dupa încheierea armistitiului”. În plus, G.B. n-ar fi dovedit ca tatal sau fusese persecutat, desi certificatul de reabilitare emis în Republica Moldova în 2021 tocmai asta mentiona.
Magistratii Tribunalului au prezentat în sentinta adoptata un scurt curs de istorie, aratând ca deciziile statului român fusesera cele care determinasera caderea în captivitate a 130.000 de soldati si mentinerea lor în captivitate ulterior. Prin urmare, se putea pune problema angajarii unei raspunderi a statului. „Faptul ca autoritatile statului vecin l-au reabilitat în anul 2021 pe tatal reclamantului nu face altceva decât sa confirme situatia premisa, respectiv ca mobilizarea tatalui reclamantului în armata româna, în cel de-al doilea razboi mondial, a avut drept efect persecutia sa politica.
Raspunderea pentru perioada de prizonierat a acestor persoane revine Statului român dupa încheierea armistitiului, întrucât doar din acel moment, al intrarii în razboi alaturi de Puterile Aliate (printre care si U.R.S.S.) împotriva Germaniei si Ungariei, Statul român, prin conduita sa, a contribuit în mod activ la mentinerea în prizonierat a persoanelor constituite ca atare înainte de aceasta data, respectiv la luarea unor noi persoane ca prizonieri, dupa data de 23.08.1944”, au aratat magistratii. Acestia au obligat AJPIS sa emita o noua decizie, de aceasta data favorabila lui G.B. Conform legii, persoanele persecutate politic, internate în lagare sau închisori, beneficiaza de o indemnizatie de 700 lei pentru fiecare an de prizonierat sau detentie. Urmasii acestora au dreptul la jumatate din aceasta indemnizatie.
