Judecătorul de drepturi și libertăți care a decis menținerea în arest a medicului Nicolae Dan Tesloianu de la spitalul Sf Spiridon din Iași arată, în încheierea sentinței, că presupunerea rezonabilă cu privire la comiterea faptei penale de abuz în serviciu imputată inculpatului există la acest moment al procesului, şi rezultă din probele administrate, astfel cum au fost expuse de procuror. În ceea ce priveşte infracţiunea de luare de mită, judecătorul reţine că probatoriul administrat în cauză nu susţine la acest moment suspiciunea rezonabilă privind săvârşirea acesteia de către inculpat.
Judecătorul de drepturi şi libertăţi apreciază că din probatoriul administrat rezultă că medicul ar fi operaționalizat o rețea formată din cadre medicale care i-au furnizat dispozitive cardiace implantabile, extrase de la pacienți decedați, fără respectarea prevederilor legale și fără acordul, anterior decesului, al persoanelor în cauză sau al aparținătorilor.
Ulterior, medicul ar fi executat proceduri medicale de reimplantare a acestor dispozitive, fără a le înregistra în gestiunea spitalului, neexistând avize de conformitate din partea Ministerului Sănătății,
certificate de garanție și documente care să ateste parcurgerea procedurilor de sterilizare.
În unele cazuri, medicul ar fi utilizat echipamente accesorii care erau furnizate doar în kituri complete (defibrilator și accesorii) pe care ulterior le descompleta, folosind doar accesoriile, pentru a implanta dispozitivele extrase din pacienți decedați.
„O mare parte dintre intervențiile de introducere a unor dispozitive cardiace implantabile, inclusiv extrase de la pacienți decedați, derulate/recomandate de către …, nu erau necesare, procedându-se la operaționalizarea lor fie prin consemnarea unor diagnostice fictive, fie prin recomandarea anterioară a unor medicamente care să provoace reacții de natură a conduce la simptomatologia specifică. Deși unele defibrilatoare au ca indicație strictă prevenția primară sau secundară a morții cardiace subite, … ar fi implantat astfel de dispozitive fără justificare clinică, în situații care nu impuneau acest lucru, ignorând riscul de a provoca pacienților probleme medicale grave sau chiar decesul”, se arată în document.
Totodată, există date că, de regulă, la majoritatea pacienților „ar fi consemnat un diagnostic nereal (bradicardie), care să justifice necesitatea prescrierii unui stimulator cardiac”.
„În fapt, manifestările clinice ale pacienților sunt asociate bradicardiei medicamentoase, ca urmare a planurilor de tratament administrate la recomandările sale anterioare, premeditate și care ar fi putut fi remediate prin schimbarea medicamentației.
Pentru a evita tragerea la răspundere în caz de eventuale culpe medicale, cunoscând riscurile de apariție a unor infecții post-operatorii la care pot fi expuși pacienții, inclusiv din cauza sterilizării improprii a echipamentelor prin soluții și nu prin expunerea la radiații gamma, care este procedura omologată, respectiv de funcționalitate a defibrilatoarelor (potrivit protocoalelor medicale, dispozitivele nu pot fi refuncționalizate), medicul în cauză ar fi dispus unor medici din subordine sau medici rezidenți, care nu aveau competențe profesionale în domeniul dispozitivelor cardiace implantabile, să realizeze intervențiile chirurgicale”, notează judecătorul.
„Având în vedere aspectele care privesc prezumtiva faptă şi persoana inculpatului, împrejurarea că acesta nu conştientizează gravitatea riscului la care se pare şi-a expus pacienţii, mulţi dintre ei având deja o stare de sănătate deosebit de precară, judecătorul de drepturi şi libertăţi apreciază că în cauză se impune în mod evident necesitatea luării unei măsuri preventive faţă de inculpat, astfel ca acesta să nu reia prezumtivul comportament infracţional pe durata cercetărilor penale, să nu se sustragă de la cercetări iar urmărirea penală să se desfășoare în condiții normale.
(…)
Este adevărat că judecătorul nu poate anticipa într-o măsură consistentă, cu precizie, comportamentul viitor al inculpatului în ipoteza în care acestea ar fi pus în libertate, însă are obligaţia să manifeste o atenţie sporită cu privire la acest aspect, plecând de la elementele care rezultă din dosarul de urmărire penală, referitoare la personalitatea.
Aspectele expuse anterior cu privire la starea de pericol pentru ordinea publică reliefată de persoana inculpatului conduc la concluzia că luarea măsurii arestării preventive se impune cu necesitate, astfel încât urmărirea penală să fie finalizată în cel mai scurt timp, evitându-se riscul sustragerii acestuia de la procedurile ce desfășoară în privința sa ori cel al influenţării persoanelor audiate sau ce urmează să fie audiate în cauză.
(…)
Judecătorul de drepturi şi libertăţi preciează că nu poate primi – la acest moment procesual incipient al anchetei – concluziile apărătorului ales al inculpatului referitoare la faptul că dispozitivele medicale refolosite au salvat vieţi, cât timp din ansamblul probator reiese că din contră, multe dintre persoanele care au primit astfel de dispozitive au manifestat stări de rău ori chiar au decedat la scurt timp, urmând ca pe cale de anchetă să se stabilească dacă se poate stabili un raport de cauzalitate între acţiunile inculpatului şi alterarea sănătăţii pacienţilor. La acest moment însă, numărul persoanelor a căror stare
de sănătate s-a înrăutăţit ca urmare a folosirii unor dispozitive medicale prelevate de la persoane decedate/având provenienţă incertă, resterilizate, nu poate fi ignorat şi creează suspiciunea că infecţiile medicale sau decesul unor pacienţi ar putea avea legătură cu activităţile desfăşurate de şi din dispoziţia inculpatului”, se arată în motivare.
Procurorii susțin că medicul de la spitalul Sf Spiridon din Iași ar fi implantat, în perioada 2017 – august 2022, un număr de 238 de dispozitive extrase din cadavre sau a căror sursă de proveniență nu se cunoaște.
