Spitalul Sf. Spiridon este plin de bolnavi cu COVID. Toți vin din UPU Spiridon, unitate coordonată de ”experta sanitară” Diana Cimpoieșu. Deși este cunoscută recrudescența acestui virus în aceste zile, în UPU nimeni nu poartă mască. Se ia și se dă COVID la liber. Cimpoieșu și acoliții sanitari sau sclavii de la pază au altă treabă- cum să hărțuiască și să încalce drepturile pacienților și aparținătorilor. Reporterii 7Est au fost, o noapte întreagă, observatori direcți în anticamera morții de la UPU Spiridon. Abuzuri incalificabie, declinări de atribuții și agresiuni. Nimeni nu își dorește să petreacă o noapte în calvarul medical de la Spitalul Spiridon, dar toate drumurile duc în acest loc blestemat.
12 ore pe un scaun la UPU Spiridon nu este una dintre cele mai dorite experiențe din viața profesională a unui jurnalist. Cu toate acestea, reporterii 7est au riscat un astfel de demers, cu atât mai mult cu cât reporterii aveau informații din surse medicale că la Spitalul Sf. Spiridon sunt încălcate în mod frecvent drepturile bolnavilor și, colac peste pupăză, în spital există un focar de COVID, al cărui loc de propagare este UPU Spiridon. Înarmați cu răbdare și masca pe față, reporterii 7Est au asistat o noapte întreagă la un dur exercițiu de impostură medicală. În acest demers ne exprimăm regretul că nu am invitat-o alături de noi, cumva sub acoperire, și pe Diana Cimpoieșu, coordonatoarea UPU, pentru a sta 12 ore pe un scaun la UPU, ca și observator, pentru a-I intra os prin os și a simți direct mârlănia și ignoranța colegilor ei.
Boșorogii de la GIP Est terorizează bolnavii și rudele acestora
O noapte întreagă reporterii 7Est au fost martorii unui maraton de forță gratuită și mârlănie din partea pensionarilor de la firma de pază GIP Est. Cerberii lui Cimpoiesu, niște boșorogi bășinioși, hărțuiesc după bunul plac aparținătorii bolnavilor și le vorbesc trivial, amenințând.i pe alocuri. Asta înseamnă când o firmă de pază, cum este GIP Est face angajări direct din azilul de bătrâni. Boșorogii de la firma de pază, cu IQ-urile cât ale unor câini comunitari, stau și se hlizesc pe paturile pe care sunt puși bolnavii, spulberând până și ultima fărâmă de mediu septic. Apoi, din plicitiseală sau șmechereală, trepădușii cu pulan își permit să-și escaladeze atribuțiile de serviciu și se apucă să plimbe bolnavii în scaune mobile din colț în colț, ca într.un joc absurd de curling. E o joacă de.a atribuțiile, pe deplin acceptată în acest ghiveci medical de la Spiridon. În sat la ei și implicit în curtea acestor boșorogi angajați la Spiridon creste pălămida, dar la oraș se cred zmei cu 1400 lei pe lună. Insinuarea acestor paznici peste actul medical, este oare tot o directivă din partea coordonatoarei celei mai mizerabile unități de primite urgente din câte ne.a fost dat să vedem? Nu este posibil ca din cauza unor cotarle de pază, care acționează cu exces de zel, sau a unor cadre medicale formate la fabricile de diplome ale postlicealelor ieșene, pacienții care vin cu propriile traume fizice să plece încărcați și cu traume psihice.
Măcelari și sanitari
În aer plutește un miros acru, fetid, de vomă, excremente , nespălare și boală. Pacienții din sala mizerabilă de la UPU stau aruncați ca niște păpuși fără viață pe scaunele reci. Se livrează neîntrerupt marfă umană – bătrâni cu Parkinson, în sevraj, abandonați, loviți, în stadiu terminal…. Bolnavii sunt aruncați ca niște papusi de cârpă de pe tărgile de ambulanță pe paturile mobile ale unității de primire urgente. Nu contează cum sunt tratați, ci contează avantajul pe care îl au în fața masei imense de bolnavi care își urlă durerile de ore întregi pe scaunele de fier. Bețivi, drogați, cazuri sociale, toată această fauna este băgată în fața bolnavilor reali, doar pentru faptul ca aceștia au fost aduși cu ambulanta și reprezintă urgențe. Dar chiar și în fața acestor categorii de pacienți, cei mai avantajoși sunt piloșii coordonatoarei UPU, Diana Cimpoieșu, care sunt luați în fața tuturor. Singura normală în această menajerie medicală, pare să fi asistenta de la triaj, singura angajată aflată, cu dăruire, în linia întâi.
Samsari de vieți
Vaietele bolnavilor se întretaie cu râsetele personalului medical și urletele unor neica nimeni cu haine de asistenți , fără ecusoane sau haine inscripționate. La un moment dat, un aparținător mai nerăbdător, a decis că e momentul să mai înveselească atmosfera și a pus manele pe telefon, gândind, în nemernicia lui, că poate amortiza vaietele unei bătrâne anorexice care se văita încontinuu. În van!
Din UPU iese din cand în cand un individ cu față bovilă care rumegă de zor un cheving gum. Peste tot, bolnavi abandonați pe scaune, cu ochii beliți de durere și paloare cadaverică. Nu sunt în stare sa schițeze niciun gest. Doar icnesc din când în când, lăsați în voia sorții, la mâna unor incompetente care plimbă de zor niște hârtii. Pe trei scaune, încearcă sa se întindă doi bolnavi – unul cu un picior rupt și bonus o gălbinare, altul de 75 de ani cu o criza atroce de pancreatită. Pe niște paturi, doi bolnavi stafidați, par a avea nevoie mai mult de popă, decât de felcer. Mai ridică din când în când câte un deget, a ajutor. Nu vede nimeni.
Rumegătorul ajunge în sală, trage o privire circulară, încărcată de scârbă și ridică din umeri – capital uman e câtre 3 halate pe bolnav, dar lipsesc paturile. Caz închis, capacul pus! Afară, cei doi moșnegi de la firma de pază, cărora nu le place munca câmpului, fac curte unor țigănci nădușite și întind din când în când brațele ca o barieră în calea aparținătorilor. Nu au voie decât bolnavii.
Aparținători agresați de rumegători
Într-o astel de secvență, reporterii 7Est surprind ceva abject. Un aparținător care a stat cu o răbdare de neimaginat lângă un bolnav strigat după 4 ore de așteptare, îi ia bagajele bolnavului și se deplasează în partea opusă a UPU, pe culoarul de ieșire a bolnavilor care trebuie să meargă la analize sau internare. De niciunde, în fața aparținătorului apare rumegătorul și începe să urle că trebuie să plece de acolo în sala de așteptare. Aparținătorul se ține tare și susține că trebuie să îi lase bolnavului bagajul cu haine. Rumegătorul pare să bată în retragere, dar imediat apar cei doi boșorogi care îl flanchează pe aparținător și îl împing către sala de așteptare.
Scursurile medicinii, dublate de sclavii de la firmele de pază, conlucrează în mod fatal împotriva interesului suprem al pacientului – sănătatea. Se întâmplă în această cloacă medicală a UPU Spiridon din Iasi, unitate coordonata de Diana Cimpoiesu. Nu îi știm competentele profesionale sau didactice, dar cert este ca Diana Cimpoiesu suferă de o mare lacună în ce privește competențele în a manageria o unitate de primire urgențe de talia celei de la Spitalul Spiridon. Chiar medici din UPU susțin că nici fierea nu-i așa amară cum e Cimpoiesu, om pentru care critica nu e nicidecum constructivă, ci motiv de dat în judecată.
Cimpoieșu, deasupra legii și bunului simț
De ce se încalcă drepturile aparținătorilor la UPU Spiridon, aceștia fiind forțați să stea la ușa spitalului, și nu lângă cei din familie? Deoarece pentru această individă insignifiantă, o veritabilă impostoare față de valorile umane, salvarea propriei imagini în raport cu mizeriile din unitatea pe care o coordonează, este mai importantă decât interesul vital al pacientului și al aparținătorului.
Este și cazul unora dintre angajații insalubri care deservesc cu UPU Spiridon, pe care îi regăsești ca pe niște mielușei aserviți pacientului în unități private, metamorfozați nu atât de remunerație, cât de regulamentele interne care sunt axate pe pacient, nu pe satisfacerea unor frustrări de melteni medicali
Potrivit Legii nr. 46 din 21 ianuarie 2003, „pacientul are dreptul de a fi respectat ca persoană umană, fără nici o discriminare, iar rudele şi prietenii pacientului pot fi informaţi despre evoluţia investigaţiilor, diagnostic şi tratament”, lucru străin la UPU Spiridon. Potrivit articolului 32 din legea menționată “pacientul poate beneficia de sprijinul familiei, al prietenilor, de suport spiritual, material şi de sfaturi pe tot parcursul îngrijirilor medicale. La solicitarea pacientului, în măsura posibilităţilor, mediul de îngrijire şi tratament va fi creat cât mai aproape de cel familial”.
Cimpoieșu, regulamentul intern trebuie să fie în consonanță cu litera legii, nu deasupra legii!
