Povestea de mai bine de două decenii a negocierilor pentru aderarea Turciei la Uniunea Europeană își poate schimba cursul odată cu alegerile prezidențiale din 14 mai. Asta doar dacă Kemal Kilicdaroglu, candidatul Opoziției, îl va învinge pe Recep Tayyip Erdogan, liderul autoritar care se confundă cu puterea ultimilor 20 de ani în țara de pe Bosfor. Dar chiar și atunci, drumul european al Turciei va întâmpina obstacole.
Ultima întâlnire la cel mai înalt nivel între liderii UE și ai Turciei a avut loc în urmă cu peste doi ani, la 6 aprilie 2021. Atunci, președintele Consiliului European, Charles Michel, și președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, s-au întâlnit cu președintele Recep Tayyip Erdoğan la Ankara.
- „Statul de drept și respectarea drepturilor fundamentale sunt valori esențiale ale UE. I-am împărtășit președintelui Erdogan îngrijorarea noastră profundă cu privire la ultimele evoluții din Turcia în această privință, în special în ceea ce privește libertatea de exprimare și vizarea partidelor politice și a mass-mediei. Promovarea drepturilor femeilor și retragerea Turciei din Convenția de la Istanbul au stârnit îngrijorări serioase în Europa”, a transmis liderul european Charles Michel după întâlnirea cu șeful statului turc.
Pe de altă parte, spunea Charles Michel, Uniunea Europeană este, de departe, cel mai mare partener comercial al Turciei iar UE are un interes strategic în dezvoltarea unei relații de cooperare și reciproc avantajoase cu Turcia.
Totuși, negocierile cu Turcia au devenit din ce în ce mai greoaie în ultimii zece ani din cauza unui declin democratic din acest stat extrem de important în cheia securității la Marea Neagră, iar acuzele liderilor europeni la adresa regimului Erdogan s-au întețit:
- “Statul de drept și drepturile fundamentale rămân o preocupare majoră. Vizarea partidelor politice și a mass-mediei și alte decizii recente reprezintă un regres major în ceea ce privește drepturile omului și contravin obligațiilor Turciei de a respecta democrația, statul de drept și drepturile femeilor. Dialogul cu privire la aceste chestiuni rămâne o parte integrantă a relației UE-Turcia”, au spus în cor membrii Consiliului European cu ocazia unei întâlniri din 2021.
Istoricul negocierilor UE-Turcia
- Turcia a obținut statutul de țară candidată ca urmare a reuniunii Consiliului European desfășurate la Helsinki în decembrie 1999.
- Negocierile de aderare au fost lansate la 3 octombrie 2005, în cadrul unei conferințe interguvernamentale, atunci când Consiliul a convenit, de asemenea, asupra unui cadru pentru negocierile cu Turcia.
- Ultima reuniune a Conferinței de aderare la nivel ministerial cu Turcia a avut loc la 30 iunie 2016. În cadrul conferinței au fost deschise negocierile privind Capitolul 33, dispoziții financiare și bugetare. Cea de a 54-a sesiune a Consiliului de asociere UE-Turcia s-a desfășurat la Bruxelles la 15 martie 2019. Acesta a revizuit stadiul relațiilor bilaterale UE-Turcia (sursa: Consiliul European).
Capitolele care nu pot fi închise după 20 de ani de negocieri UE-Turcia sunt astăzi teme de campanie la prezidențialele din țara cu aproape 85 de milioane de locuitori: Statul de drept, libertatea presei, drepturile fundamentale ale femeilor, migranții sirieni, Cipru sau relația tensionată din estul Mediteranei.
Dar câte din aceste capitole pot fi închise chiar și cu Kemal Kilicdaroglu în frunte și cum va arăta viitorul european al Turciei în lipsa lui Erdogan?
Liderul principalului partid de opoziție și candidat la președinție, kemalistul Kemal Kılıçdaroğlu, a declarat la final de aprilie că, dacă va fi ales, principalul său obiectiv va fi să facă din Turcia un membru al Uniunii Europene, adăugând că uniunea ar trebui să împartă povara refugiaților din Turcia, a relatat ediția turcă a postului Voice of America, citată de Stockholm Center for Freedom.
Posibila alegere a lui Kemal Kiliçdaroglu ar putea contribui la ameliorarea relațiilor turco-europene, dar ar putea crea și probleme, scrie fostul ambasador al UE în Turcia, Marc Pierini, într-un Op-ed pentru Le Monde.
În același text, Pierini se întreabă și dacă „liderii europeni sunt pregătiți să facă față consecințelor unei posibile tranziții de putere în Turcia?”.
- “Impactul tangibil al unei astfel de schimbări de ton ar fi reluarea unui dialog multifațetat, în prezent în impas, pe o gamă largă de subiecte: politică externă, comerț (în special în jurul Uniunii vamale) și relații financiare, vize, migrație, probleme de mediu, autonomie strategică, Comunitatea Politică Europeană și, ca o măsură bună, industria de apărare. În mod clar, respectul și încrederea ar reveni în forță”, mai scrie fostul ambasador al UE în Turcia.
Tot Pierini, într-o analiză semnată pentru think-tank-ul Carnegie Europe, nu se arată atât de optimist în ceea ce privește relația UE-Turcia în scenariul debarcării lui Erdogan, deși creionează favorabil imaginea de ansamblu.
- “În cazul în care candidatul opoziției va câștiga, liderii occidentali vor trebui să se confrunte cu consecințe masive. Ankara va acționa prompt pentru a-și normaliza relația cu NATO. Dar unele dintre divergențele actuale, de exemplu în privința Ciprului și a Siriei, nu vor dispărea. În partea pozitivă, statul de drept va fi reinstaurat și relațiile cu UE vor fi îmbunătățite – deși nu atenuate”, se arată în analiza publicată pe 13 aprilie.
Iar Ciprul ar rămâne un subiect fierbinte:
“Un alt mare motiv de dispută, în special cu UE, ar fi Cipru. Indiferent dacă noua conducere a Turciei ar favoriza sau nu opțiunea actuală a unei soluții cu două state, orice discuție privind o soluționare cipriotă cuprinzătoare ar rămâne dificilă. Aspecte precum statutul comunității turcofone, exploatarea resurselor subacvatice și consecințele nerecunoașterii de către Turcia a Republicii Cipru ar rămâne foarte greu de rezolvat”.
În general, divergențele de politică externă nu ar dispărea odată cu alegerea lui Kılıçdaroğlu, mai explică analiza Carnegie Europe.