Celebra afacere a Tezaurului Romaniei – o cantitate uriasa de aur, bijuterii si bani confiscata de rusi in 1918 – este are o intriga care seamana, mai degraba, cu un complicat film de spionaj. Pierderea Tezaurului are legatura cu planurile constante ale Rusiei de a desfiinta statul roman, planuri care au fost preluate de bolsevicii lui Lenin de la Imperiul Tarist. Evolutia evenimentelor arata ca Rusia si-a urmarit cu insistenta tintele in Romania, iar tezaurul a fost una dintre acestea.
Povestea incepe in septembrie 1914, la scurt timp dupa izbucnirea Primului Razboi Mondial, cand Romania incheie cu Rusia un acord secret in care tarii noastre i se recunoaste pentru prima oara, de catre o mare putere, dreptul de a ocupa „partile din Austro-Ungaria locuite de romani” la momentul oportun. In schimb, Romania se angajeaza la o „neutralitate binevoitoare” fata de Rusia. Actul e semnat la Sankt Petersburg, pe 18 septembrie (stil vechi)/1 octombrie (stil nou) 1914, de catre ministrul de externe al Imperiului Rus, Serghei Sazonov, si atasatul comercial al Romaniei in capitala imperiala, Constantin Diamandy.
Prima sugestie a rusilor ca Romania sa le trimita „spre pastrare” tezaurul – in septembrie 1914, cand Primul Razboi Mondial abia a inceput, iar tara noastra este neutra. Bratianu refuza
Cu acest prilej, ministrul rus la Bucuresti, Santislaw Koziell-Poklewski, aduce pentru prima oara in discutie problema tezaurului. Dar premierul roman Ionel Bratianu refuza propunerile ca imensa comoara sa fie scoasa din tara. Liderul liberal nutreste profunde resentimente si o mare neincredere (care ulterior se va dovedi justificata) fata de rusi. Pentru Ionel Bratianu, amintirile din copilarie sunt inca foarte vii. Seful guvernului de la Bucuresti nu poate uita ca in 1878, dupa ce Romania a intervenit decisiv ajutand Rusia sa invinga Imperiul Otoman, rusii au incalcat toate acordurile semnate si au refuzat sa mai paraseasca tara, anexand Basarabia de Sud.
Totusi, Ionel Bratianu nu are incotro. Razboiul mondial a inceput, aproape toata Europa e atrasa in vartej, iar Romania, care revendica teritorii atat de la rusi (Basarabia), cat si de la Austro-Ungaria (Transilvania), trebuie sa aleaga intre cele doua blocuri militare care se infrunta. Cum Transilvania ramane tinta numarul unu, pentru care guvernele Romaniei lucreaza deja de peste 30 de ani, iar in tabara Antantei se afla Franta si Imperiul Britanic, liderii politici se vad nevoiti la acest compromis.
La acest moment, Bucurestiul nu stie ca rusii trateaza deja intr-o maniera proprie chestiunea rasariteana, ei avand planuri expansioniste in Balcani pana la Constantinopole (azi Istanbul), pe care nu le comunica Parisului si Londrei. O dovada in acest sens este ca Sazonov informeaza Franta si Imperiul Britanic despre acordul secret cu romanii abia la doua luni dupa semnarea acestuia.
A doua propunere a Rusiei sa preia „grija” Tezaurului – in august 1916, la semnarea conventiei prin care Romania intra in razboi. Bratianu raspunde ca discutia e „inoportuna”
O perioada, odata cu dificultatile intampinate de Rusia pe front, chestiunea nu se mai discuta. Insa doi ani mai tarziu, in august 1916, cand Bratianu semneaza pe ascuns conventia militara cu puterile Antantei (Rusia, Franta, Anglia) de intrare a Romaniei in razboi, chestiunea Tezaurului este readusa brusc de rusi in discutie. Prudent, Bratianu se eschiveaza din nou si raspunde ca e o idee inoportuna.
Numai ca, in scurt timp, Romania intra in impas pe fronturile de sud si de nord, infrangerile incep sa se acumuleze si presiunea creste pe romani. In toamna, germanii reusesc sa sparga „Zidul Carpatilor” si debuseaza in Oltenia. Noul comandant al armatei romane, generalul Constantin Prezan, concepe impreuna cu generalul francez Henri Berthelot (sosit de curand la Bucuresti ca un sef de Stat Major din umbra), planul unei „a doua batalii de pe Marna”, un contraatac de anvergura prin care invadatorii sa fie surprinsi si zdrobiti in lupte separate pe Neajlov. Dar planul esueaza si pentru ca rusii, in momentul decisiv, refuza sa-si implice in lupta diviziile aduse in zona.
A treia incercare, in decembrie 1916: rusii ii someaza pe romani ca se impune „fara intarziere transferarea aurului romanesc in Rusia”. Primul transport care ia drumul Moscovei valoreaza 2.000.000.000 de dolari in banii actuali
Romania se prabuseste, Bucurestiul e pierdut, urmeaza retragerea in Moldova si preluarea frontului de 1.000.000 de soldati rusi. Acesta este momentul in care noul reprezentant al Rusiei in Romania, Molosov, abia sosit la Iasi, redeschide pentru a treia oara discutia Tezaurului. Ajuns acum pe pozitii de forta, pentru ca armata romana practic nu mai exista, ambasadorul guvernului de la Sankt Petersburg le spune fara inconjur aliatilor ca Tezaurul reprezinta o garantie ca Romania nu va iesi din razboi sau nu va trece de partea Puterilor Centrale. Situatia dezastruoasa a Romaniei – la care rusii contribuisera refuzand sa acorde la timpul potrivit sprijinul militar promis in momentul semnarii acordului din august 1916 – impune „fara intarziere transferarea aurului romanesc in Rusia, caci, intr-un moment sau altul, conventia militara ar fi putut fi anulata”, justifica Molosov.
Confruntati cu presiunile guvernului tarist si cu realitatea ca depind de armata rusa pentru a supravietui ca stat, regele si cabinetul Bratianu cedeaza in cele din urma santajului. Pe 14/27 decembrie 1916 se incheie un protocol care prevede ca tezaurul si alte bunuri culturale ale Romaniei trebuie depozitate la Moscova. Valoarea primului transport care ia drumul Rusiei este de 314.580.456 lei-aur. La acestia se adauga bijuteriile familiei regale in valoare de alte 7.000.000 lei-aur.
Echivalat la banii din 2023, tezaurul Romaniei din 1916 inseamna 1.918.940.781,6 dolari, iar bijuteriile – alte 42.700.000 dolari. Este o suma colosala pentru momentul 1916 – aproape doua miliarde de dolari in banii actuali –, tinand cont ca produsul intern brut (PIB) real pe locuitor este in 1914, in Romania, de 12 ori mai mic decat cel din 2022.
Tezaurul este transportat la Moscova in doua transe, una in decembrie 1916 si o a doua in iulie 1917, in timpul marilor ofensive germane si austro-ungare de la Marasesti si Oituz. A doua transa e pusa intr-un tren de 24 de vagoane, dintre care 3 reprezinta efectiv valorile din Banca Nationala a Romaniei, cu valoare declarata de 1.594.836.721,09 lei-aur – echivalentul a 9.569.020 dolari in banii din 2022.
Rusia invoca, drept argument, faptul ca frontul a ajuns deja pe Siret si ca exista pericolul ca Moldova sa fie ocupata in intregime. In realitate, explicatia acestei insistente a Rusiei de a pune mana pe Tezaurul Romaniei e alta. Reputatul Petre Otu, unul dintre cei mai importanti istorici romani contemporani, cu numeroase lucrari legate de perioada antebelica si a Primului Razboi Mondial, explica: „Presiunile Imperiului Rus asupra Romaniei se explica prin scopurile sale de mare putere si prin intelegerile pe care le negocia cu Germania in vederea unei paci separate, Romania urmand sa fie sacrificata”, conform aktual24.ro
Dupa capturarea Tezaurului, rusii le propun romanilor sa-si evacueze administratia si ramasitele armatei cat mai departe de Moldova. Capcana este evitata cu ajutorul generalului francez Henri Berthelot
In paralel cu capturarea Tezaurului, Rusia tarista preseaza si in alta directie – parte insa a aceluiasi plan mai amplu de impartire a Romaniei, la finalul razboiului, cu Germania. Rusii insista ca administratia romana, cu tot cu curtea regala si ramasitele armatei, sa fie evacuate din Moldova.
Se invoca diverse pretexte, intre care cel al resurselor de hrana insuficiente pentru atatia oameni si al incapacitatii militare a Romaniei sunt in prim-plan. Unele dintre locurile propuse pentru exil sunt de-a dreptul dubioase – la Herson, in Donbass ori chiar in Caucaz!
Premierul Bratianu si generalul francez Berthelot se prind ca e ceva in neregula si se opun cu indarjire evacuarii administratiei. Toata lumea intelege ca in Rusia conducerea Romaniei ar fi practic prizoniera puterii de la Sankt Petersburg, scoaterea armatei din tara ar duce la disolutia acesteia, iar odata ramasi singuri stapani peste Moldova, rusii nu vor mai putea fi scosi niciodata de acolo.
Spre norocul Romaniei, prezenta misiunii militare franceze si marele caracter de care da dovada generalul francez Berthelot ii tempereaza pe rusi, acestia recurgand la sabotaje precum taraganarea aprovizionarii cu alimente si echipamente.
In februarie 1917 vine insa revolutia din Rusia, tarul este rasturnat, guvernul sau este inlocuit de un altul liberal, iar noua putere renunta la planurile de a sterge complet de pe harta Romania. Urmeaza refacerea miraculoasa a armatei romane cu contributia decisiva a francezilor (care trimit peste 1.000 de ofiteri ca sa instruiasca trupele, dar si armament modern pentru a fi reechipate 10 divizii), victoriile din vara lui 1917 si descompunerea armatei ruse sub efectul propagandei bolsevice – ceea ce intareste pentru moment prestigiul si pozitia Romaniei.
Alt regim in Rusia, aceleasi idei: Lenin trimite la Iasi un comando cu misiunea de a asasina familia regala romana si de a proclama republica sovietica in Romania
Lucrurile capata o noua turnura proasta incepand cu 25 octombrie/7 noiembrie 1917, cand bolsevicii lui Lenin dau lovitura de stat de la Sankt Petersburg prin care iau puterea chiar inainte ca in Rusia sa aiba loc alegerile pentru Adunarea Constituanta.
Din acest moment, relatiile dintre noua putere bolsevica si Romania se inrautatesc rapid si decisiv. Lenin scoate Rusia din razboi, pe frontul romanesc se semneaza armistitiul de la Focsani, soldatii rusi parasesc in masa frontul, isi ucid ofiterii si se organizeaza in soviete revolutionare – in realitate, bande de talhari care ataca, distrug, jefuiesc si violeaza in satele romanesti.
Regimul bolsevic reia, sub o alta forma, planurile imperiului tarist de a anexa Romania. In tara e trimis un comando condus de Semion Rosal, cu misiunea de a lichida fizic dinastia regala si a proclama republica bolsevica si in tara noastra. Semion Rosal este numit comisar al trupelor de pe frontul romanesc si mai primeste, totodata, sarcina sa lichideze statul major al fortelor rusesti din Romania, in frunte cu generalul Dmitri Scerbacev.
Situatia devine critica: „Semion Rosal, avand grad de plutonier, devenit peste noapte generalissim, a eliminat conducerea STAVKA (Marele Stat Major al armatei ruse – n. red.) de la Moghilev si l-a ucis pe generalul Duhonin. Desi avea doar 21 de ani, Rosal era un agitator experimentat, el creand republica Kronstadt, fortareata ce apara intrarea in estuarul Nevei. Centrul agitatiei bolsevice din Moldova a devenit gara Socola, ce fusese in anii 1916-1917 principalul centru de aprovizionare pentru trupele rusesti”, scrie Petre Otu.
Cum ajunge Romania „teritoriu al Revolutiei Ruse” si momeala data de nemti
Puciul bolsevic esueaza insa, guvernul roman reactionand militar in cele din urma, dupa indelungi ezitari. Explicatia acestei tergiversari e simpla: Bratianu stie ca interventia impotriva trupelor rusesti bolsevizate va duce la reactia noului guvern sovietic de la Sankt Petersburg. In joc nu e doar o posibila ostilitate diplomatica, militara, pierderea lantului logistic si soarta romanilor refugiati la Odessa, dar si – desigur – Tezaurul incaput acum pe mana banditilor care au preluat puterea in Rusia (guvernul lui Lenin cuprinde, la propriu, criminali, pirati si talhari la drumul mare, precum Iosif Stalin).
Lichidarea focarelor de bolsevism de pe teritoriul Moldovei a avut un impact imediat la Sankt Petersburg. Trotki si Lenin cer explicatii pe un ton violent, trimitand o nota nu doar foarte agresiva, dar si redactata in termeni vagi, care sugereaza intentiile reale ale acestora. Cei doi ameninta ca „pe teritoriul Revolutiei Ruse nu vom tolera nici un fel de represalii nu numai impotriva rusilor, ci si impotriva revolutionarilor si socialistilor romani”. Cu alte cuvinte, se lasa de inteles ca Moldova e considerata deja „teritoriu al Revolutiei Ruse”, iar invocarea „revolutionarilor si socialistilor romani” indica o conspiratie pusa la cale de rusi cu elemente mai mult sau mai putin autohtone pentru rasturnarea puterii de la Iasi.
In acest context tensionat, Germania se implica printr-un joc dublu. Generalul Max Hoffman, seful echipei de negociatori germani la tratativele de pace cu rusii de la Brest-Litovsk, le sugereaza bolsevicilor sa raspunda prin arestarea ministrului roman la Sankt Petersburg, Constantin Diamandy. Ceea ce se si intampla pe 31 decembrie 1917/13 ianuarie 1918. Acesta e eliberat doua zile mai tarziu, la protestele colective ale corpului diplomatic strain din capitala Rusiei, dar este expulzat de urgenta. Peste doar cateva luni, tot germanii le vor propune romanilor, de aceasta data, sa anexeze Basarabia, pe post de compensatie pentru pierderea Dobrogei si a crestelor Carpatilor. Oferta este un mar otravit pe care generalul francez Berthelot il sesizeaza imediat – acesta scrie in jurnalul sau ca nu e de acord cu asa ceva pentru ca asta presupune nasterea unui conflict pe termen lung cu Rusia.
Fraza-cheie din declaratia de razboi a guvernului Rusiei sovietice din ianuarie 1918 prin care este recunoscut definitiv dreptul de proprietate al Romaniei asupra Tezaurului
Este ultimul act de dinaintea ruperii relatiilor diplomatice dintre Romania si Rusia. Pe 13/25 ianuarie 1918, Sovietul Comisarilor Poporului din Republica Socialista Federativa Sovietica Rusa emite o hotarare care anunta: „Toate relatiile diplomatice cu Romania inceteaza. Legatia romana si, in general, toti reprezentantii autoritatilor romane se expulzeaza pe cea mai scurta cale dincolo de frontiera”.
La punctul 2 al aceleiasi hotarari se anuna ca Tezaurul Romaniei „este blocat”, subliniindu-se ca „nu va mai putea fi obtinut de oligarhia romana, Consiliul Comisarilor Poporului asumandu-si raspunderea pentru conservarea lui si remiterea in mainele poporului roman”.
Aceasta mentiune a noului guvern bolsevic este extrem de importanta din punct de vedere juridic si are valoare de drept si azi, pentru ca reprezinta recunoasterea oficiala a faptului ca Tezaurul Romaniei este in posesia Rusiei si ca dreptul de proprietate asupra acestuia revine statului roman.
„Declaratia de razboi a guvernului bolsevic a reprezentat sfarsitul aliantei romano-ruse din timpul Primului Razboi Mondial. In virtutea geografiei, Imperiul Rus a fost cel mai important aliat al Romaniei, dar care si-a urmarit interesele de mare putere. Raporturile bilaterale au pornit de la aceasta asimetrie si de la faptul ca in Rusia au existat centre de putere care au avut viziuni divergente asupra evolutiei razboiului mondial, inclusiv asupra statutului si viitorului Romaniei. (…) Explicatia rezida in planurile de pace separata cu Germania, in cadrul careia Romania urma sa fie impartita intre cele doua mari puteri.
Asa se explica presiunile foarte mari din toamna anului 1916 si iarna anului 1917 ca dinastia, guvernul, Parlamentul, armata sa fie retrase in sudul Rusiei, iar tezaurul sa fie trimis spre «pastrare» la Moscova”, rezuma istoricul Petre Otu relatia romano-rusa din 1916-1918.
Tezaurul Romaniei din Rusia
– 886.482 lire sterline englezesti, echivalentul a 22.357.076,04 lei-aur,
– 87.798.560 coroane austriece, echivalentul a 92.188.488 lei-aur,
– 116.050.000 marci germane, echivalentul a 143.321.750 lei-aur,
– 379.074 lire otomane, echivalentul a 8.604.996,82 lei-aur,
– 1.065.705 carolini (lei romanesti), echivalentul a 1.065.705 lei-aur,
– 46.117.140 napoleoni, echivalentul a 46.117.140 lei-aur,
– 177.212 monede rusesti vechi si noi, echivalentul a 471.384 lei-aur,
– 103.605 monede de diferite tipuri, echivalentul a 103.605 lei-aur,
– lingouri de aur in valoare de 337.247,8 lei-aur,
– diferite valori echivalente cu 13.063 lei-aur,
– bijuteriile Maiestatii Sale Regina Maria in valoare de 7.000.000 lei-aur.
In total: 1.740 de casete cu aur si alte bunuri de patrimoniu (intre care si celebra Closca cu pui) valorand 321.580.456,84 lei-aur.