Cazul Gheorghe Ursu incapsuleaza esenta regimului comunist: teroare, crime impotriva umanitatii, represiune sistematica. Exact opusul sentintei date de Inalta Curte de Casatie si Justitie in iulie 2023.
„Locotenent-cololonel Creanga Mihail, seful arestului IGM si seful tuturor aresturilor din tara, mi-a spus: «Mariane, impreuna cu Radu Gheorghe – zis Gicuta, un alt delincvent de drept comun, ca si mine, tot spargator de case -, veti forma o echipa in care trebuie sa aplicati teroare si regim represivo-restrictiv vizavi de un individ care a dat din regimul tarii si a demigrat clanul ceausist».” „L-am bagat in priza imediat. Il bateam si eu, si Gica, alternativ. Avand dispozitiile astea de teroare vizavi de Ursu din partea lu’ colonelul Creanga Mihail si a lu’ Tudor Stanica.” „«Spala, ma, imediat camera!». «Pai, n-am carpa!» «N-ai carpa? Da-ti camasa jos si spala camera, du-te dracu’ d-aici, de pinguin, ca te facem!».” „Aproape zilnic, Ursu Gheorghe era batut. Cum? Sistem IGM. Tot acest program era supravegheat permanent de afara. Periodic, de trei-patru ori pe saptamana, eram scosi si furnizam note informative cu privire la ceea ce relata Ursu Gheorghe.” „A fost de multe ori batut de Gicuta la testicule.” „L-a obligat, de fata de mine, pe defunct, pe Ursu, sa execute in mai multe randuri felatie.” „Vreau sa spun ca perioadele astea de teroare si de schingiuire si de maltratare, care curgeau zilnic, alternau cu multe zile amiabile.” „Era batut si in ancheta, bineinteles. Era frecvent luat din celula, dus la… El a fost anchetat in paralel.” „Ostentativ a fost intarziata ducerea lui Ursu Gheorghe, spre a fi salvat, la Jilava, asta e problema unor corifei ai Militiei si ai Securitatii.”
Afirmatiile de mai sus ii apartin infractorului de drept comun Marian Clita, cel care in noiembrie 1985, la comanda ofiterilor de Militie si Securitate ai regimului comunist, l-a batut pana l-a omorat, in arestul Militiei, pe disidentul Gheorghe Ursu.
In marturia sa din 1995, Clita a relatat cu lux de amanunte cum el si un alt spargator de case, amandoi informatori ai Militiei ceausiste, au primit misiunea sa aplice „teroare si regim represivo-restrictiv” impotriva unui cetatean care tinuse un jurnal critic la adresa regimului si isi exprima public opiniile. In arest, sub supravegherea mai multor anchetatori din Securitate si Militie, Gheorghe Barbu a fost torturat, umilit si batut pana a fost omorat.
La 38 de ani dupa aceste fapte, in iulie 2023, Inalta Curte de Casatie si Justitie a Romaniei a decis – sentinta definitiva – sa-i achite pe cei doi ofiteri de Securitate care au coordonat crima. Motivele judecatorilor: Gheorghe Ursu n-a fost disident, ci infractor de drept comun, arestarea sa nu s-a produs din ratiuni politice, iar Securitatea nu practica in anii 1980 represiune sistematica.
Dincolo de sentinta ICCJ – caracterizata oficial de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului drept un moment-cheie in reabilitatea regimului din 1945-1989 – raman faptele.
Aktual24.ro va prezinta in cele ce urmeaza filmul asasinarii disidentului anticomunist Gheorghe Ursu, asa cum a fost ea spusa chiar de cel care i-a aplicat lovitura decisiva, infractorul Marian Clita. Asa cum se va vedea, intregul sir de evenimente probeaza exact opusul celor scrise de judecatori in motivarea sentintei din iulie 2023: Gheorghe Ursu a murit torturat la ordinul Securitatii si al Militiei, platind cu viata pentru indrazneala de a-si spune opiniile intr-un stat unde represiunea se facea sistematic si salbatic.
Cazul Gheorghe Ursu incapsuleaza, de fapt, esenta regimului existent in Romania in 1989 si, prin densitatea de elemente-cheie care caracterizau societatea comunista, ar justifica oricand introducerea sa in manualele de istorie. De la turnatorii care puteau nenoroci un om si pana la carieristii gata sa calce la propriu pe cadavre, de la cenzura si pana la inscenarile pregatite celor descoperiti ca au opinii critice regimului, de la teroare si violenta pana la uciderea opozantilor – totul este condensat intr-o tragedie derulata pe parcursul unui interval socant de scurt. Din momentul in care o colega invidioasa l-a turnat pe Gheorghe Ursu si pana cand acesta a fost ucis de regimul comunist au trecut doar 11 luni.
O poveste din Romania comunista: o persoana invidioasa toarna un coleg la Securitate, un securist descopera o oportunitate de reabilitare, alti colegi accepta sa devina informatori, sistemul se pune in miscare
Povestea incepe in decembrie 1984, cand Parguta Croitoru, o desenatoare dintr-un institut de proiectare, ii fura unui coleg pe nume Gheorghe Ursu, dintr-un sertar al biroului sau, un jurnal personal. Parguta si o alta colega, Elena Petre, ii sustrag lui Ursu caietul atunci cand acesta nu se afla la serviciu. Il rasfoiesc si descopera ca acesta facea insemnari zilnice in care critica dur regimul comunist si pe dictatorul Nicolae Ceausescu, scriind despre toate lipsurile si restrictiile pe care le indura romanii. Gheorghe Ursu ii injura chiar, in notitele sale, pe Ceausescu si cei din jurul sau. Dar Parguta Croitoru si Elena Petre mai descopera ceva ce le confirma o banuiala mai veche: Ursu n-are o parere nici despre colegii sai de birou.
Invidioase pe el pentru ca era de o conditie intelectuala superiora si frecventa cercurile unor scriitori importanti, dar si nemultumite ca de multe ori Gheorghe Ursu le trata de sus, cele doua se hotarasc sa mearga la securistul institutului unde lucrau si sa-si toarne colegul.
In Institutul pentru Sistematizare Locuinte si Gospodarire Comunala, toata lumea stie informal ca inginerul Ursu este mai slobod la gura. Are deasupra biroului sau un citat din Simon Bolivar care vorbeste despre dictatura, iar in birou face adesea remarci critice la adresa regimului comunist. Insa caietul cu insemnari este deja altceva – reprezinta o dovada scrisa.
Al doilea moment-cheie al povestii are loc acum. Parguta Croitoru merge la Ion Dumitraciuc, ofiterul de Securitate arondat institutului, care are misiunea sa-i urmareasca pe angajati. Parguta e prietena cu securistul, familiile celor doi se viziteaza regulat, iar acum e momentul „sa i-o traga” nesuferitului din birou. La randul sau, Dumitraciuc are motivele lui sa se bucure cand primeste caietul. In trecut a lucrat la Directia de Informatii Externe (DIE), crema Securitatii, si petrecea mult timp in strainatate, unde oportunitatile de afaceri si invarteli erau din abundenta. Dar a fost prins, la un moment dat, cu matrapazlacuri si retrogradat la Securitatea interna, trimis la un banal institut din Bucuresti.
Dumitraciuc il vede pe Ursu ca pe biletul sau spre reabilitare: a descoperit un caz! Va avea grija sa-l prezinte cum trebuie „mai sus” si, astfel, spera sa-si castige reabilitarea si revenirea in DIE.
Pe 22 decembrie 1984, nota de informare privindu-l pe Gheorghe Emil Ursu isi incepe, asadar, circuitul in interiorul statului roman. In ianuarie 1985 se deschide dosar de urmarire pe numele inginerului. Se face ancheta si mai multi colegi de birou ai inginerului accepta sa devina turnatori ai Securitatii si sa dea note informative despre Ursu: ce face, ce spune, ce cercuri de prieteni are, unde se duce etc. Liviu Serban, Viginia Mihai, Maria Stanciulescu, Remus Bobei se pun benevol in slujba regimului.
Malaxorul birocratiei comuniste: Ursu e privit de turnatori si anchetatori ca o oportunitate de a avansa in cariera
Se descopera ca Ursu e un client mai vechi al regimului comunist. In 1950, la 24 de ani, a fost exclus din partidul comunist pentru ca ridica probleme prea delicate. Pentru ca era la curent cu tratatele privind drepturile omului semnate de Romania pe plan international, devenise o adevarata pacoste pe capul autoritatilor. Incepand din 1969 a bombardat cu cereri, proteste si reclamatii institutiile, cerand sa i se acorde dreptul de a calatori in strainatate. Regimul n-a avut incotro si i-a dat pasaport si vize, Ursu a vizitat mai multe tari in Occident, luand legatura cu personalitati marcante ale diasporei, precum Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, dar si numerosi prieteni fugiti in strainatate. El nu face insa acest pas si de fiecare data revine in tara. Securitatea ii deschide dosar cu numele de cod „Calatorul”.
