Într-o poveste plină de emoție și speranță, un copil de 13 ani din Galați a trecut prin momente de cumpănă, dar a găsit salvarea la Spitalul Clinic de Urgență “Prof. Dr. Nicolae Oblu” Iași. După ce medicii din orașul său natal nu au reușit să-i ofere nicio șansă, suferința acestui mic luptător a atins un punct culminant: nu mai putea merge, iar durerile de spate erau insuportabile.
Cu disperare în inimile lor, părinții au căutat o soluție și au găsit o speranță la Spitalul Clinic de Urgență “Prof. Dr. Nicolae Oblu” Iași, unde au fost întâmpinați cu brațele deschise. Echipa de specialiști neurochirurgi dedicată și experimentată a luat în primire cazul copilului și a început o intervenție chirurgicală complexă pentru a elimina tumora din coloana sa spinal de 20 de cm, cuprinzând șapte vertebre.
Intervenția a fost una dificilă, dar neurochirurgii au luptat pentru viața micului pacient. Cu abilitățile lor excepționale și cu echipamentul de ultimă generație, au reușit să elimine tumora cu succes, deschizând astfel calea pentru recuperarea copilului.
După operație, copilul a dat primele semne de progres și a făcut primii pași pe calea recuperării. Cu fiecare zi ce a trecut, durerile au devenit tot mai suportabile, iar micul luptător și-a recăpătat speranța într-o viață normală.
Astăzi, cu zâmbetul pe buze și emoții puternice în inimile lor, părinții se pregătesc să-și ducă copilul acasă, alături de familie, după această luptă deosebită. Pentru ei, managerul Spitalului Clinic de Urgență “Prof. Dr. Nicolae Oblu” Iași, conf. univ. dr. Lucian EVA este un adevărat erou, iar cu lacrimi în ochi, nu pot să-și exprime destul recunoștința pentru acest miracol medical care le-a schimbat viața.
Liviu Gheorghiță este un adevărat exemplu de curaj și rezistență, iar povestea sa continuă să inspire și să aducă bucurie în inimile noastre.
Liviu GHEORGHIȚĂ, pacient 13 ani, Galați: “Se lăsa pe picior în jos și dacă îl atingeam nu-l simțeam. Când mergeam, îmi venea să cad jos. M-a durut mult. Mă simt mai bine acum. A trecut acum. Îmi place foarte mult să merg cu bicicleta. Am mai vorbit cu prietenii și le-am spus că vin săptămâna asta. Mergem să ne plimbăm cu bicicletele”.
Maria GHEROGHIȚĂ, mama: “El se tot plângea: << Mama, mă doare spatele.>> Și apoi l-am dus la medicul de familie. Medicul mi-a dat o cremă, pastile, și tot nu i-a trecut. I s-a ameliorat puțin, și apoi am plecat și l-am rugat să-mi dea o trimitere la spital. M-am dus de urgență la Galați. Am stat două săptămâni acolo, și de acum m-au trimis la Iași. Ca orice părinte pentru copilul lui, ne-am rugat la Dumnezeu, am plâns, am suferit, și acum mulțumim lui Dumnezeu că e bine. În alte spitale unde am mai fost, nu am văzut așa ceva. Liniște, doctori și asistente foarte omenoase. Mi-a fost tare frică pentru că doctorul din Galați nu îi dădea șanse. Că s-ar putea să rămână paralizat, că s-ar putea, Doamne ferește, la ce e mai rău. Acum mulțumim lui Dumnezeu că e bine. Abia așteptăm, cred că și el abia așteaptă. Ne lipsește mult. Nici nu mai zic, greu. Numai drumuri, numai gânduri. Bine că a fost bine. Mulțumim lui Dumnezeu. Îi dorim multă sănătate. Și este un om foarte, foarte cumsecade. Ne-a vorbit foarte frumos. Chiar am fost la el în cabinet, și nici nu ne așteptam la ce primire am avut.”
Ionel GHEORGHIȚĂ, tatăl: “A fost foarte greu. Gânduri, stresuri, bani, împrumuturi, muncă. M-am simțit foarte bine când am auzit că e bine. M-am simțit foarte rău și îngrijorat. Nu am putut să dorm nici noaptea. Am ajuns la operație și am auzit că e bine, că vorbește. M-am simțit foarte bine și ok. Le este dor și fraților de el și lui, unul de altul. Le dorim multă sănătate și le mulțumim frumos. Dumnezeu să îi ajute să facă tot ce se poate. Am mers cu Domnul tot înainte, nu am știut. Mă gândeam la ce e mai rău, dar tocmai a fost pe invers. Și în ziua operației ne-am rugat la mănăstire.”
Conf. Univ. Dr. Lucian EVA, manager Spitalul Clinic de Urgență “Prof. Dr. Nicolae Oblu” Iași: “Copilul în vârstă de 13 ani a ajuns la noi în clinică pentru faptul că nu mai putea merge. Ceea ce noi numim deficit motor la nivelul membrelor inferioare, un deficit motor parțial. Deci el mai păstra ceva mișcări la nivelul picioarelor. Asta după ce timp de două săptămâni a stat la spitalul din Galați pentru investigații, unde s-a efectuat și o biopsie dintr-o leziune tumorală care se extindea de la a 11-a vertebră dorsală, până la nivelul coloanei sacrale. Deci o leziune extrem de întinsă pe aproximativ șapte corpuri vertebrale, ceea ce este enorm. Acest lucru ne-a pus și nouă dificultăți în ceea ce privește abordarea acestui caz, pentru că nu este simplu să faci o rezecție a unei tumori extinse pe atâția corpi vertebrali la un copil de 13 ani, pentru care încă nu s-a realizat procesul de creștere completă a corpului. La nivelul oaselor respective, chiar dacă sunt corpi vertebrali, există niște nuclee de creștere care pot fi afectate în timpul intervenției chirurgicale. Din fericire pentru copil, am reușit să îi facem o rezecție maximală a leziunii cu păstrarea integrității tuturor nervilor cozilor de cal și a nervilor spinali. Acest lucru a permis ca post-operator copilul să își recapete forța în picioare, cu șanse mari de a merge în viitorul apropiat. Mai mult decât atât, rezultatul anatomopatologic a arătat că este o tumoare benignă, ceea ce înseamnă că are șanse mari chiar și de vindecare pentru acest copil. Lucrurile nu se vor opri aici, va necesita și o operație ulterioară de fixare a coloanei, dar asta o putem face având în vedere experiența clinicii noastre și posibilitățile tehnice. Și trebuie să vă spun că dincolo de provocarea pe care ne-a adus-o acest pacient, acest copil, avem și satisfacția faptului că este o tumoare benignă, cel puțin până în momentul de față, până avem rezultatul anatomopatologic, că am reușit să facem o rezecție maximală a acesteia și că acest copil are toate șansele să se vindece și să aibă o viață în limitele normale. Toate acestea demonstrează că ceea ce se face în Spitalul Clinic de Urgență “Prof. Dr. Nicolae Oblu” Iași se face în primul rând pentru oameni, indiferent de vârsta lor, și că cele trei lucruri pe care ar trebui să le aibă sistemul sanitar: onestitate, transparență și empatie, se regăsesc în acest spital într-un mod frumos pentru binele semenilor noștri.”
