Dicasterul a răspuns la cererea Monseniorului Julito Cortes, episcop de Dumaguete în Filipine. Mons. Cortes, „după ce a ilustrat cu îngrijorare situaţia din dieceza sa, din cauza creşterii continue a numărului de credincioşi înscrişi în masonerie, a cerut sugestii pentru a face faţă în mod adecvat acestei realităţi din punct de vedere pastoral, ţinând cont şi de implicaţiile doctrinare”.
Pentru a răspunde la întrebare, dicasterul a decis să răspundă implicând şi Conferinţa Episcopală din Filipine, „notificând că ar fi necesar să se pună în aplicare o strategie coordonată între fiecare episcop care să prevadă două abordări”.
Prima se referă la planul doctrinar: dicasterul reafirmă că „înscrierea activă în masonerie din partea unui credincios este interzisă, din cauza ireconciliabilităţii dintre doctrina catolică şi masonerie (cf. Declaraţia Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei din 1983, şi înseşi Liniile călăuzitoare publicate de Conferinţa Episcopală din 2003)”.
Prin urmare, clarifică nota, „cei care în mod formal şi conştient sunt înscrişi în loje masonice şi au îmbrăţişat principiile masonice, cad sub dispoziţiile prezente în declaraţia citată mai sus. Aceste măsuri se aplică şi pentru eventualii ecleziastici înscrişi în masonerie”.
A doua abordare se referă la planul pastoral: dicasterul propune episcopilor filipinezi „să desfăşoare o cateheză populară în toate parohiile, cu privire la motivele ireconciliabilităţii dintre credinţa catolică şi masonerie”. În sfârşit episcopii din Filipine sunt invitaţi să evalueze oportunitatea unei pronunţări publice referitor la această temă.
Declaraţia din noiembrie 1983 a fost publicată în ajunul intrării în vigoare a noului Cod de Drept Canonic. Codul îl înlocuia pe cel din 1917 şi printre noutăţi a fost notată – de unii cu satisfacţie, de alţii cu îngrijorare – lipsa condamnării explicite a masoneriei şi excomunicarea pentru afiliaţii săi care în schimb era prezentă în vechiul text. Declaraţia, semnată de fostul cardinal Joseph Ratzinger şi de secretarul congregaţiei, Jérôme Hamer, aprobată de Ioan Paul al II-lea, reafirma că toţi catolicii înscrişi în lojele masonice sunt „în stare de păcat grav”.
