Unul dintre cele mai slugarnice interviuri cu oameni politici care s-au văzut după 2004 încoace a fost realizat de Dana Budeanu cu premierul Marcel Ciolacu, într-un podcast distribuit de PSD pe YouTube. România n-a mai văzut așa ceva de pe vremea guvernării Adrian Năstase – un recital de lingușeli, remarci obediente, o permanentă gudurare pe lângă stăpân.
PSD a susținut inițial că interviul i-ar fi fost acordat de Ciolacu Danei Budeanu în calitatea ei de influencer. Evenimentul a avut loc la Palatul Victoria. Dana Budeanu este unul dintre cei mai proeminenți vectori de influență ai PSD, implicată activ în toate campaniile murdare duse de acest partid – de la fake-news-uri și conspirații până la denigrări și insulte aduse opozanților. În ultimii ani, ea a distribuit masiv dezinformări pe tema pandemiei, apoi a făcut propagandă putinistă.
Ultima conspirație răspândită fără niciun fel de probă a fost după explozia de la Crevedia, Dana Budeanu pretinzând la România TV că totul a fost, de fapt, aranjat pentru a răsturna Guvernul PSD, și nu din cauza corupției radiate din acest partid (baronul care deținea stația și primarul din Crevedia sunt membri PSD, iar toate instituțiile care ar fi trebuit să verifice stația GPL care îmbutelia neconform gazul erau controlate tot de PSD).
Șirul lingușelilor Danei Budeanu, pe parcursul așa-zisului interviu, a fost aparent interminabil:
„Vă crede lumea. Nu știu dacă știți, atributul dumneavoastră principal în ochii oamenilor. Eu vreau să vă spun că atributul dumneavoastră principal este vocea, timbrul dumneavoastră vocal. Când vorbiți, liniștiți”;
„Oamenii sunt obosiți. Căutăm liniște. Sufletul dumneavoastră este liniștit.
Probabil observați binele din oameni”;
„Sunteți foarte, foarte abil. E cel mai greu interviu”;
„Am aflat că sunteți un monument de răbdare”;
„Dumneavoastră sunteți extrem de cuminte în a ne aborda pe noi în ce ne comunicați”;
„Noi ne dorim un lider, suntem amețiți. Noi vrem un lider, vrem pe cineva să ne spună …. Vrem un lider cu care să ne identificăm. Eu vreau pe cineva, și de aceea vreau ca oamenii să înțeleagă că, dacă eu nu știu cine e omul Marcel Ciolacu, eu nu am cum să îmi imaginez cine este politicianul Marcel Ciolacu. De ce? Pentru că sunt doar un om și eu. Și atunci eu cumva mă identific cu ce dumneavoastră sunteți structural, și din acea structură, amestecând totul cu ce înseamnă acest mediu politic, putem obține acest tip de lider”.
Ciolacu s-a bălăcit cu plăcere în această băltoacă a jurnalismului de partid, scoțând la foc automat panseuri și autocaracterizări măgulitoare:
„Sunt un om normal. Și cred că ăsta e cel mai mare pariu al meu cu mine”;
„Cel mai cumplit în politică e să devii penibil”;
„Nu cred că am un instinct foarte rău, sunt Săgetător, e de la zodie, de la natură, de la Dumnezeu”;
„Nu sunt mincinos, nu sunt ascuns, nu vreau să-mi omor colegii din partid care vor să-mi ia locul”.
