Un proiect inedit a fost implementat la Iasi: Muzeul in intuneric. Prin intermediul lui putem descoperi lumea persoanelor nevazatoare. Initiatorii proiectului spera ca prin acest fel sa poata schimba mentalitatea comunitatii despre nevoile persoanelor nevazatoare. Cei care trec pragul muzeului pot vedea cum sunt scrise literele din limbajul Braille, cum isi petrec persoanele nevazatoare timpul liber si cum sunt adaptate obiectele din casa pentru a avea o viata cat se poate de normala.
Muzeul în întuneric arata doar o parte din viata persoanelor nevazatoare. Inca mai avem de lucrat la capitolul educatie si empatie, insa Asociatia Nevazatorilor din Romania, Filiala Iasi a decis sa deschida publicului larg o parte din viata lor. Si cum s-ar putea mai bine decat printr-un muzeu in care sunt prezentate obiecte, activitati si jocuri, toate fiind adaptate persoanelor care nu vad.
Oana Mocanu, președinte Asociatia Nevazatorilor din Romania, Filiala Iasi
„Multe elemente din muzeu se pot intalni doar aici nu neaparat intr-un mediu diferit, ci intr-unul obisnuit sau in casa unei persoane nevazatoare sau venind la noi sa viziteze muzeul”.
Intr-o incapere este amenajata o camera de zi si o bucatarie. Locul a fost special creat pentru a vedea cum arata o zi din viata unei persoane nevazatoare si ce fel de aparatura are nevoie pentru a se descurca in cele mai simple situatii.
„Aici sunt si literele care au litera S si scrierea si in Braille si ce trebuie sa faca ei: trebuie sa identifice si sa isi scrie numele. Mai este un joc nou, tot tactil. Nu e diferit cu cel clasic insa piesele sunt mai mari si bine conturate. Le fac potrivite pentru nevazatori”.
Bucataria este locul care are nevoie de cea mai mare atentie intrucat sunt necesare recipieente si dispozitive pentru masurarea cantitatilor.
„Un cantar cu voce. O provocare in bucatarie este sa cantareasca anumite alimente. O provocare ar fi sa cantareasca 100 de grame. O alta provocare ar fi sa puna un pahar cu apa din sticla sau de la chiuveta si senzorul va ticai atunci cand se umple paharul.”
Muzeul este vizitat atat de persoanele nevazatoare cat si de cele care pot vedea. In ambele situatii este vorba despre o experienta pe care cu siguranta nu o poti uita.
„Ceea ce isi doreau ca oamenii din comunitate sa inteleaga dificultatile si nevoile pe care le au si s-au bucurat foarte mult cand am inceput aceasta idee. Asteptau demult sa concretizam proiectul”.
Dincolo de intelegere, oamenii au nevoie de sprijin din partea autoritatilor si a comunitatii. Cea mai mare provocare pentru ei este simplul mers pe strada si relatia cu institutiile, iar asociatia incearca pe cat posibil sa ii ajute.
Emanuel Sfatcu, asistent social:
„Reprezint un pod intre membrii nostri si institutii. Ajut in procesul de a-si lua beneficiile. In cazul in care drepturile lor sunt incalcate facem anumite presiune a fi corectate comportamente discriminatorii”.
La nivelul asociatiei sunt inscrise 500 de persoane nevazatoare, insa la nivelul judetului Iasi sunt aproximativ 3000.
