Stimați compatrioți. Farmazonul local Cipică cu cî mic a reușit în acest uichend să ofere cetățenilor muncipiului un regal demn de spităluțul 7 și nu numai. In timp ce bărbații adevărați se luptau cu stihiile deslănțuite, huiduma cu privire sticloasă de căpi…at se maimuțărea pă șentru, împopoțonat cu simbolurile hepatice ale gaștii unde s-a aciuat spre parvenire. Lipitoarea portocalie de antand, din vremea când stătea agățat de zăbăvicii Miaelei șî se aburca pe succesurile muierii semidocte, dar generoase cu farmecele seducțiunii politikianiste, s-a transformat ireversibil într-un maimuțoi gălbejit, penibil și degrabă lingău al simeonului care se crede șî el Napoleăn Bunăparte al cocalarimii naționale. Stimabililor, oameni de bine, bine că nu l-ați văzut în criză pe Cipică al nostru, care țipa pe paviment tăt felu de alienări. Intrând în transă, gesticula Cipică de zor șî urla la megafon boscorodeli, zâcea el, pe dacește, de își faceau babele care treceau prin peață cruce și scuipau în sân, crezând că a intrat Necuratu în moftangiu. Dragi concetățeni, Circul Globus era jucărie față de giumbușlucurile efectuate de mitocanul derizoriu cu pretenție de bonjurist Cipică, în buricul muncipiului nostru băhluenesc, cu oameni cuminți, de bonsens și teferi pe deasupra. Stupai Cipi Cipicovici! Așa ar zâce unchiul nostru, care ca un bun șpeon ajuns la pensie, gavarește șî pe limba lor muscălicească.
Atentionare! Acesta este un pamflet, parțial rupt de realitate dar parțial real și nu merge la cremenal!
