Desigur că tot felul de adunați de prin tăte târgurile de fundătură s-au aciuat pe meleaguri băhluiene. Tăt felul de venetici cu teniși în copite și slinul cât degetul au trecut barierele muncipiului, având mare grijă să nu calce pe șine pentru a nu se electrocuta, stimabililor. Să fim bine înțeleși, dragi concetățeni, nu este vorba aici despre fii și fiice de oameni harnici, gospodari de prin tăte colțurile Patriei noastre iubite care au venit, au învățat, au fost harnici, silitori șî au luat note bune. Băieți și fete cuminți, cu educațiune care au studiat pe brânci și au muncit ajungând oameni de vază în frumosul muncipiu, care i-a adoptat cu dragoste de mamă bună. Noi ne referim aici, stimabililor, la nește moftangii, talpe ale cătunelor sau târgușoarelor cu oameni vrednici, care s-au aciuat. Șî au șmenuit, au jecmănit, au momit șî și-au bătut joc de urbe și de comunitatea care i-a primit cu brațele deschise. Noi nu dăm denumiri, se recunosc ei cățăvencii și potlogarii, panglicarii, șnapanii și calpuzanii în rândurile de mai jos. Dar nu putem să nu ne plângă inima, despre cum au batjocorit acești moftangii simbolurile cu care se mândresc, de secole, oamenii mândri ai muncipiului. Bunăoară, în buricul frumosului nostru târg se ridică semeț un otel de renume, construit la o mie opt sute optzeci și doi de un personagiu uriaș al construcțiilor europenești, marele maestru Gustave Eifeeeeel!! Ei bine, stimabililor, această minunată construcțiune a ajuns pe mâinile unui nepriceput, ca să nu spunem mai mult. Un semidoct fără școala pretențioasă a artei ospitalității, care a adus printr-un manajment amatoricesc, meschin și jalnic, această perlă a elegamței muncipale, în obiect de comentarii rușinoase pe enternet! Oameni, cărora le-a fost ruinată șederea pe frumoasele noastre meleaguri, s-au plâns pe comentarii despre deziluzia pe bani mulți suferită la stabilimentul ocârmuit cu crasă neglijență șî diletantism. Același personagiu tenebros împroșca cetățenii cu noxe cancerigene, pe vremea lui Gigi Pușcariemultă, târâind prin muncipiu nește sicrie pe roți, punând meleoane la teșcherea pe boala contribuabililor onești. Gigi și-a luat-o cu poprire pentru grosolăniile îndurate ani în șir de onorabilii locuitori ai acestei obște cumsecade. Dar moftangiii? Noi întrebăm cu legitimitate, stimabililor. Noi! Până când?! Până când vom mai îndura umilințele unor netrebnici care ne vor mai cerși șî voturi acușica, pentru a-și umple și mai abitir teșcherelile nesătule pe banul public! Până când onorabililor?!
Atentionare! Acesta este un pamflet, parțial rupt de realitate dar parțial real și nu merge la cremenal!
