Dragi colegi cititori ai rubricuței noastre. Parcă am fost pociți noi ieri, când am pomenit-o pe doamna procoroare de la Podu de Fer, din frumosul muncipiu. Nici bine că ne-am finalizat noi pomenirea, că s-a șî auzit zăngnit de cătiușe. Mai tare la spetalul de la Botșeni, acolo unde taie dar și spânzură tante baroana Fer de Rovici. Și auzi loveală, stimabililor, taman de concursuri trucate căutau mascații cu instrucțiune de poprire. Dragii noștri, se zâce că sunt două lucruri de care nu scapă omu: de moarte și de fisc. Noi am mai adăuga unul șî anume poprirea. Șî încă lucru sigur pe lumea asta ar fi că nu ai să găsești copil cuminte și babă nenasoală. Dar nici concurs netrucat. Stimabililor, dacă cineva ne dovedește un singur concurs, dar unul singur câștigat cinstit în țara asta, noi îi dăm premiu grozăvit. Șî il îmbrăcăm în AUR, de sus până jos! Și îl cazăm la Împușcaș, la Trăian dar nu într-o cameră de aceea cu egrasie. Șmenăreală, cumătreală, nepotism, clientelism politic, șpăgăreală. Altfel nu se poate! Numai că aicea știe tot satul dar nu știe bărbatul. Culmea hipocriziei naționale, stimabililor, este că tătă lumea se preface că tăte concursurile sunt pe bune. E o lume cu dosul în sus pentru populime dar bănoasă pentru baronime, derectorime șî alte leghioane care sug sângele bietei noastre nății. Mii de moftangii batgiocoresc intelighenția proștilor care știe dar înghite. O poveste mai absurdă ca Alice în Țara Menunilor, scrisă cu meșteșug de nea Caroll, face ca um norod întreg să fie prostit, pe față, de o mână de calpuzani. Șî să-i placă să fie prostit! Giustiția nu doarme, e oarbă stimabililor. Doamna procoroare e trează dar ce să facă biata doamnă, cu o singură pereche de cătiușe la așa o adunătură de șnapani? Greu stimabililor, la tăți ni-i greu! Vorba lu soții Valeria șî Traian Ilea. Greu dar nu la tăți la fel, dragi colegi cetitori.
Atentionare! Acesta este un pamflet, parțial rupt de realitate dar parțial real și nu merge la cremenal!
