Toți moftangiii de prin toate funcțiile politikienești au avut astăzi ordin de zi pe unitate: să îl pomenească pe poet! Ca în fiecare an, de altfel, i-a cuprins pe toți politrukii și nu numai, grija de memoria lu Bădița Mihai. Cu coroane de flori pe la statui, cu mine preocupate, cu discursuri sforăitoare sau cu scheciuri penibile. De la mic la mare, șăfii, șăfuleții, catindații, aspiranții la ciolan șî practicanții curenți la ros s-au întrecut să-l pomenească pe „Luceafărul poeziei”! Nici Don Costelo, întâiul enculpat al giudețului, nu s-a lăsat mai prejos. Bibicul, care se înfoaie de plăcere la auzul apelativului „Domnu Președinte”, nici măcar nu s-a străduit să mascheze meschinăria de a-și face cămpanie electoralistă plătită, la nește publicațiuni de casă. Moftangiul s-a urcat încălțat, fără nici o jenă, pe memoria marelui bard naționale, să mai zâcă el ce realizări culturalicești s-ar fi făcut sub baronia lui. Pe banii noștri, cu teveau șî parandărăt. Vorba bibicului din cântec „dă-i înaninte cu tupeu!” Până șî unchiului nostru, de obicei calm și calculat, i s-a făcut rău când a cetit artecolu publicitar și s-a dus repede la baie să oticnească. Cetiți stimabililor șî vă cruciți cum s-a aburcat moftangiul baron cu bocancii pe ziua de naștere a geniului național. Ca să se laude! Curat murdar, Coane Fănică, ce i-ai mai fi măscărit matale nene Iancule pe moftangii și haimanale la așa un tămbălău șî dat în stambă!
Atentionare! Acesta este un pamflet, parțial rupt de realitate dar parțial real și nu merge la cremenal!
