Dragi colegi cititori, comedia reftoriciei universitare continuă nestingherită în cea mai frumoasa Capitală de cultură de la granița civilizațiunii cu sălbătăciunea barbaricească. După alegerea democratică 😆, fără nici un fel de combinațiune sau blat a reftorului Veorică Scripcămică de la umefia doftoricească dar și cea absolut nesurprinzătoare a lui Je Ji, reftorul Vieții de la școala superioară de farmeri, a fost reales șî nea Dănuțu Cașcăval de la ăia de ies engeneri. Cum spuneam mai ieri. Atunci când l-au împușcat pe bietul Ceașcă, puroiul dorinței de bimbășie pe veață din el s-a împrăștiat în spațiu și timp pe tot cuprinsul Patriei. Drept urmare, vedem astăzi, după mai bine de treij de ani că toți parveniții revoluțiunii, dar și epigonii lor, se lichesc cu tone de prenadez de scaune. Și nu mai pot fi dezlipiți nici cu drujba. În buna tradiție a păstrării unui ambalaj de aparență de castitate a procesului de elecțiune, șî nea reftor pe veață Cașcăval a avut o mână moartă, aleasă cu atenție dintre cei mai credincioși și pupincuriști lachei de curte. Plebea universitară de pe malul Băhluiului a luat doar act de rostogolirea măndatului dănuțian. Deci trei birlici, de tobă, de caro șî de treflă au marcat. A mai rămas asul de pică, Tudorică de la uaici, să intre în procesul electorale demospastice. Aici treaba e puțân mai complicată, mânile moarte sunt mai multe. Unele surse de-ale unchiului nostru i-au dezvăluit că unii nu sunt chear atât de mâne moarte pe cât pare. În consecință, va fi necesară multă vigilență din partea lacheilor reftoriali pentru ca procesul elecțiunilor să nu fie viciat de surprizele prefăcuților. Așadar, à bulivar, birjar! Trăiască elecțiunile universitare „libere” șî palpitante din frumosul Târg unversitar băhluenesc.
Atentionare! Acesta este un pamflet, parțial rupt de realitate dar parțial real și nu merge la cremenal!