Dragi cititori, a apărut un fel de poiet-activist în frumosul nostru târg de lângă Pălas. Deși o să credeți că glumim, acest moftangiu căruia îi chiuie talentul, nu e altul decât moftangiul farmazon al muncipiului. Adică da, ați ghicit, e vorba despre Cipi Pară-Schi, căpitanul de carton care nu dădea goluri nici măcar cu mâna, al unei anumite echipe de trist prezent și amintire. Combinațiunile literale scremute de acest linge-blide simionist frizează retardațiunea. Metrul său nu e antic dar e stupid. Cipi se mișcă printre litere cam la fel cum se mișca și pe teren. Adecă împiedecat șî bezmetic. Frazele suferă, sunt umplute de sânge nevinovat, strigă. La fel ca și foștii săi coechipueri care urlau disperați să primeasca mingea, fiind demarcați. Numai că el se împleticea. Și cădea. Colegii lui urlau de durere șî neputință. La fel și propozițiile scrise stângaci de moftangiu sunt lovite de infirmitate. Nea Simi e bagabont șî nesâmțât, da prost nu e. L-a citit la timp pe moftangiu șî l-a dat afară din conducerea felealei. Mai are timp să-l dea și afară, să salveze partidul de la perzanie, bibicilor!. Altfel, nea Simi, cu Împușcașu și cu Cip, partidul mai stă numai un pic. Na, să fim șî noi în metrica moftangiului căpitan-poiet.
Atentionare! Acesta este un pamflet, parțial rupt de realitate dar parțial real și nu merge la cremenal!
