Na, cine dă banu, comandă șî muzica!
Stimații noștri cititori. Nu vrem să vă plictisim prea mult, deoarece începe uichendul și nu dorim să vi-l dărâmăm. Dar nu putem să nu observăm șî noi vreo două vorbe de noul brend al ăeroportului dirijat de nea Romică. Băiatul lu Don Costelo. Nu e de râs, bibicilor. Ăștia îs maeștri absoluți ai kiciului, pe bune! Cocalari, da cocalari, nu glumă! Cum să dai treișpatru mui de coco pentru două cuvinte puse în linie dreaptă șî patru liniuțe ca nește zăbrele îndoite, fără nici o noimă, care se prăbușesc în neant? Sau poate are noimă, hmmm, zăbrele rupte, mdaaa. Ăștia au văzut în veața lor vreun logău de ăeroport? Toate emblemele din lume arată spre cer, nu ca nește cărămizi dărâmate, măi deletanților! Și să te zgârcești, să aduci numa două perechi de dănsători pe bandă, de la o casă de cultură?! În loc de Jador, Salam sau chear Copilu Minune laif, potriviți fest cu logăul sinistru tip Avântul Prăbușirea?! Cocalari ca cocalari, da se pricep de minune la prostire. Vine nea Romică șî zâce la interviu că liniuțele alea prăbușite „inspiră păsăgerii să călătorească mai des”! Măi nea Romică, pe cine hăbăucești, moftangiule? Poate să îl inspire pe Don Costelo să călătorească mai des la ÎÇÇJ, spre zăbrele, asta da, primim! Dar în rest, crede cineva dumele astea de tirist? Șî nea Costelo, ce discurs a zăngănit, fraților! Ce limbaj de tablă își compune moftangiul și cum dă din mâini ca apucatul. În concluziune, stimabililor, ca să nu lungim vorba, kici de kici! Nici nu se putea altfel, cu nește moftangii de staniol, adunați de prin cotloanele tenebroase ale școlii de enfracțiuni a lu nea Relu. Sinistru, bibicilor, sinistru tare! V-ați așteptat la altceva? Fleoșc!
Atentionare! Acesta este un pamflet, parțial rupt de realitate dar parțial real și nu merge la cremenal!
