Oalele sub presiune nu sunt chiar o invenție modernă. Prima schiță a acestei ustensile practice de bucătărie a apărut în 1679, când fizicianul anglo-francez Denis Papin a inventat așa-numitul „digestor cu abur”, în încercarea de a obține o reducere a timpului de gătire a alimentelor. Prima oală sub presiune se baza pe un fenomen fizic care permitea creșterea punctului de fierbere al apei atunci când presiunea era crescută.
Papin susținea că, cu ajutorul invenției sale, carnea tare a vacilor bătrâne putea fi făcută fragedă ca și cum ar fi provenit de la un vițel. Chiar și textura oaselor și zgârciurilor era modificată prin efectul presiunii pentru a le face comestibile.
Acest lucru se realiza cu ajutorul unui vas etanș care nu permitea aerului sau lichidului să iasă, astfel încât, atunci când vasul începea să se încălzească, apa se acumula și făcea ca presiunea din interiorul vasului să crească. Acest lucru permitea ca temperatura de fierbere să fie ridicată peste 100°C (care este maximul atins într-un vas deschis) până la aproximativ 130°C, temperatură la care alimentele se gătesc mai rapid.
Papin și-a prezentat invenția la Royal Society din Londra în 1681, dar invenția lui nu a avut succesul scontat atunci și a rămas doar la nivelul de studiu științific, trebuind să aștepte până la sosirea secolului XX pentru a deveni realitate și a începe să fie comercializată.
Au trecut secole de când inventatorul oalei sub presiune a conceput-o, dar aproape 200 de ani mai târziu, în Germania, se fabricau oale de fier acoperite cu staniu, nu pentru gătit, ci pentru sterilizarea și conservarea alimentelor care altfel s-ar fi stricat. Războaiele napoleoniene au avut mult de a face cu acest lucru, când Nicholas Appert a câștigat un concurs prezentând o primă abordare a ceea ce aveau să devină mai târziu conservele.
La începutul secolului al XX-lea, în Statele Unite au fost înregistrate primele brevete pentru oalele sub presiune. Aceste aparate de gătit sub presiune erau vase uriașe. Erau folosite pentru procesul de conservare a alimentelor în cantități mari, așa cum se întâmpla în cazărmile militare. Progresele tehnologice ale vremii au îmbunătățit aparatele de gătit sub presiune, cum ar fi utilizarea aluminiului în loc de fier.
Abia din anii 70, însă, oalele sub presiune au câștigat cu adevărat popularitate, devenind tot mai întâlnite și folosite în bucătăriile din întreaga lume. Astăzi, cele mai moderne oale sub presiune reduc timpii de gătire și aduc economii de gaz și de curent, fiind în ton cu vremurile alerte în care trăim, fiind aliații noștri nu doar la prepararea mâncărurilor, ci și la dezghețarea și decongelarea produselor alimentare.
După oalele de gătit sub presiune pe aragaz, în 1991 au apărut aparatele de gătit sub presiune electrice, numite și „oale sub presiune de a treia generație”.
Acestea includ o sursă de căldură electrică care este reglată automat pentru a menține presiunea de funcționare. Acestea includ, de asemenea, o supapă cu arc, la fel ca la oalele sub presiune de a doua generație.
O oală sub presiune electrică are un cronometru integrat. În funcție de cât de controlabil este procesul gătitului, există trei subgenerații de oale sub presiune electrice:
– Prima generație cu temporizator mecanic. Nu există capacitate de gătire întârziată.
– A doua generație cu regulator digital. Gătitul întârziat este posibil, iar controlerul afișează un cronometru cu numărătoare inversă atunci când este atinsă presiunea de lucru.
– A treia generație, cu programare inteligentă.
Printre cei mai cunoscuți producători de oale sub presiune este Tefal, care a prins „trenul” acestor ustensile de nădejde în bucătărie la toate cele trei generații, de la oalele sub presiune pe aragaz, clasice, până la multicookerele (oale sub presiune electrice) din zilele noastre.
Ce rețete poți găti la oale sub presiune Tefal?
Mulți oameni folosesc oalele sub presiune în principal pentru a găti ciorbe, tocănițe sau fripturi. Diferența dintre o oală sub presiune și o oală normală este foarte mare. Nu numai că se scurtează timpul de gătire cu oale sub presiune Tefal, dar și economiile de energie sunt semnificative, deoarece oalele sub presiune sunt mai rapide și nu au nevoie de multă putere de foc. În plus, presiunea generată în interior, împreună cu timpul scurt de gătire, ne permite să obținem mult mai multă savoare, aromă și nutrienți în alimente. Diferența dintre mâncărurile gătite într-o oală sub presiune sau într-o oală normală este cu adevărat considerabilă.
În orice caz, oala sub presiune ne permite să gătim o multitudine de rețete foarte ușor și cu rezultate excelente. Într-o oală sub presiune se poate prepara totul, de la orez și paste făinoase până la toate tipurile de carne (sunt foarte fragede și suculente într-un timp record) și deserturi (creme, prăjituri la aburi…).
De asemenea, sunt ideale pentru a găti la aburi toate tipurile de alimente, deoarece se gătesc foarte repede și cu foarte puțină apă, astfel încât mâncarea este perfectă, cu o aromă și o textură fenomenale.
De asemenea, este foarte recomandat să gătești tocănițe sau ciorbe cu carne la oale sub presiune Tefal. Timpul de gătire este mult mai scurt, iar carnea este mult mai fragedă, foarte gustoasă și suculentă. Merită să încercați, deoarece rezultatele sunt excelente.
