Lumea Justitiei prezinta un caz cutremurator, ce denota crunta indiferenta de care au dat dovada autoritatile, care au refuzat cu obstinatie sa investigheze decesul unei tinere, fiind nevoie de interventia Curtii Europene a Drepturilor Omului. CEDO a condamnat statul roman la plata a 20.000 de euro daune morale pentru incalcarea dreptului la viata (art. 2 din Conventia EDO). Nici acum, dupa ce dosarul a fost redeschis ca urmare a deciziei CEDO, lucrurile nu arata imbucurator.
Este vorba despre investigatia privind decesul tinerei Loredana-Viorica Dambean (foto 1 in medalion pe cruce), in 2011, la varsta de numai 23 de ani. CEDO s-a pronuntat inca din 2022, instanta a dispus redeschiderea anchetei in 2023, dar momentan procurorul Adrian-Valentin Muntean (foto 2) de la Parchetul de pe langa Tribunalul Hunedoara nu a ajuns la nicio concluzie.
Totul a inceput in dimineata zilei de 12 septembrie 2011, cand tinerei Loredana-Viorica Dambean (foto 1 in medalion pe cruce) – in varsta de numai 23 de ani (nascuta la 11 iunie 1988) – i s-a facut rau, asa ca iubitul si fratele ei au dus-o la spital. Acolo s-a intamplat nenorocirea: la o ora de la internarea in Sectia de Terapie Intensiva, fata a murit.
In acest prim episod, Lumea Justitiei prezinta sinteza cazului si incheierea prin care judecatoarea Doriana Cozac (foto 3) de la Judecatoria Deva a dispus reluarea anchetei, ca urmare a deciziei CEDO. In episodul urmator, veti vedea in detaliu cum procurorii s-au incapatanat sa claseze dosarul, in ciuda faptului ca judecatorii au dispus in repetate randuri reluarea investigatiei.
Nimeni nu a cercetat ce s-a intamplat in camera de reanimare
Raportul de autopsie emis imediat dupa deces a indicat un traumatism cranio-cerebral care cauzase o fractura a oaselor craniului si o luxatie a vertebrelor. Medicul legist a apreciat ca moartea fusese violenta si ca fusese cauzata de insuficienta cardio-respiratorie, provocata de paralizia nervilor cranieni. El a emis ipoteza ca reclamanta se izbise de un corp dur, lovindu-se la cap.
Problema este ca doctorul a precizat ca traumatismul avusese loc inainte cu patru pana la sase ore de deces. Cu toate acestea, fratele Loredanei (Marius-Constantin Dambean) si partenerul ei (Marius-Valentin Glava) au declarat la parchet inca din 2011 ca au auzit zgomote ciudate din camera de reanimare, suspectand ca personalul medical care ar fi trebuit sa aiba grija de ea actionase cu neglijenta, astfel incat Loredana picase din pat si se lovise la cap si la coaste, cazatura fiindu-i fatala. Totusi, parchetele au ignorat pista malpraxisului, insistand sa inchida dosarul sub pretextul ca traumatismul se produsese cu ore intregi inainte de deces. Aceasta desi o expertiza efectuata in 2017 (dupa deshumarea Loredanei Dambean) ar fi trebuit sa le dea de gandit anchetatorilor.
Altfel spus: procurorii s-au spalat pe maini, sustinand ca Loredanei Dambean i se facuse rau acasa, picase din picioare și se lovise la cap – lovitura care avea sa-i fie fatala cateva ore mai tarziu.
Inca din start, trebuie sa precizam ca anchetatorii au exclus ipoteza unui conflict intre Loredana si iubitul ei (Marius Glava), intrucat atat acesta, cat si fratele fetei si mama ei (Maria Dambean – foto 1 dreapta) au declarat ca relatiile dintre cei doi tineri erau bune, nepunandu-se problema vreunui scandal intre ei. In plus, atat Marius Glava, cat si Marius Dambean (fratele Loredanei) s-au supus testului poligraf, rezultatul confirmand cele spuse.
La momentul decesului, Loredana se lupta pentru memoria tatalui
Familia Dambean a fost lovita de o dubla tragedie. In momentul decesului, Loredana Dambean (care tocmai absolvise Facultatea de Drept a Universitatii „Vasile Goldis” din Arad si se pregatea sa devina avocata) lucra la actiunea pe care trebuia s-o trimita la CEDO cu privire la decesul propriului ei tata. Gheorghe Dambean a murit intr-un accident de circulatie la 28 iulie 1999, pe DN 7, in apropierea municipiului Orastie. In accident a fost implicat un autotren al firmei franceze Willy Betz France. Procurorul Dorel Herban de la PT Hunedoara a stabilit ca mortul era de vina, desi prima expertiza sustinea contrariul. Serviciile Interpol din Franta dadeau de inteles ca a disparut de la dosar un document deosebit de important, pe timpul cercetarilor penale. Ancheta si procesul au durat nepermis de mult (sapte ani), timp in care a urmat o a doua expertiza tehnica care a dus la scoaterea definitiva de sub urmarire penala a soferului strain. De altfel, Lumea Justitiei a prezentat speta la acea vreme (click aici pentru a citi).
In 2011, Loredana Dambean construia dosarul care doi ani mai tarziu – in 23 iulie 2013 – avea sa-i aduca Romaniei condamnare din partea Curtii Europene a Drepturilor Omului. Mai exact, CEDO avea sa oblige statul roman sa-i achite Mariei Dambean 15.000 de euro despagubiri morale din cauza incalcarii dreptului la viata (prevazut de articolul 2 din Conventie).
Redam rezumatul cazului Gheorghe Dambean:
„Dambean c. Romaniei (cererea nr. 42009/04)
Reclamanta este Maria Dambean, de cetateanie romana, nascuta in 1956 si domiciliata in Deva.
Hotararea in speta are la baza cererea sa catre CEDO in care s-a plans de lipsa unei anchete eficiente cu privire la moartea sotului sau decedat in urma unui accident rutier.
In iulie 1999, dupa ce a intrat in coliziune cu un camion condus de catre V.M., sotul d-nei Dambean, a decedat in urma ranilor suferite. Trei luni mai tarziu, d-na Dambean a solicitat instantelor romane repararea prejudiciului cauzat prin moartea sotului sau. Desi in martie 2000 un prim raport de expertiza concluzionase ca responsabilitatea cu privire la accident ii era imputabila lui V.M., un al doilea raport al Institului National de Expertiza Criminalistica a stabilit contrariul in septembrie 2004.
Cercetarile penale impotriva lui V.M. au fost ulterior abandonate si, printr-o hotarare definitiva din octombrie 2006, instantele romane au respins recursul d-nei Dambean.
Invocand in principal articolul 2 (dreptul la viata), d-na Dambean a acuzat ca ancheta cu privire la moartea sotului sa nu fusese una eficienta.
CEDO a constatat incalcarea articolului 2 din Conventie – cu privire la ineficienta anchetei referitoare la moartea sotului reclamantei si a hotarat ca statul roman sa ii plateasca acesteia suma de 15.000 de euro cu titlu de daune morale si 390 euro pentru cheltuieli de judecata”.
Maria Dambean isi striga disperarea: „Va, rog, domnule procuror, sa va puneti in situatia mea. Ce ati fi facut in calitate de parinte?”
Lumea Justitiei prezinta atat hotararea CEDO privind condamnarea statului roman in legatura cu neinvestigarea mortii Loredanei Dambean, cat si incheierea din 2023 a judecatoarei Doriana Cozac de la Judecatoria Deva (pronuntata ca urmare a deciziei CEDO). Concret, magistrata a admis cererea de revizuire a unei incheieri din 2018 (prin care magistratul Flavius Conta de la Judecatoria Deva confirmase definitiv clasarea dosarului).
Pana atunci, precizam ca Maria Dambean este reprezentata de catre avocatul Cristian Zeiler (foto 4) din Baroul Hunedoara. Maestrul Zeiler a declarat pentru Lumea Justitiei ca la inceputul acestei luni, procurorul Adrian-Valentin Muntean de la Parchetul Tribunalului Hunedoara a refuzat sa primeasca in audienta petenta, ignorand apelul plin de durere pe care i l-a adresat mama Loredanei.
Incheiem, mentionand ca Maria Dambean a fost reprezentata la CEDO – in ambele dosare: atat cel cu privire la sot, cat si cel vizand-o pe fiica – de catre avocatul Candin Bulgarea din Baroul Hunedoara (acum pensionat). Avocatul Cristian Zeiler a declarat pentru Luju ca desi Curtea EDO a condamnat Romania pentru nepasarea parchetelor si a instantelor legata de moartea lui Gheorghe Dambean, in acel dosar nu a existat o cerere de revizuire, cum s-a intamplat in cauza legata de Loredana Dambean.
Iata petitia Mariei Dambean catre procurorul Muntean:
„Subsemnata, DAMBEAN MARIA, in calitate de parte vatamata in dosarul penal nr. 718/P/2016 al Parchetului de pe langa Tribunalul Hunedoara, prin prezenta solicit o intrevedere cu dumneavoastra, deoarece nici subsemnata si nici aparatorul meu ales nu am primit nicio comunicare in legatura cu stadiul dosarului penal ulterior admiterii cererii de revizuire, nici macar in legatura cu cererea in probatiune inregistrata de aparatorul meu ales la data de 18.03.2024.
Prin cererea respectiva, domnul avocat v-a solicitat administrarea de probe suplimentare constand in inregistrarea video pe caseta din data de 13.09.2011 privind autopsia efectuata de dr. Oiegar Claudiu, audierea martorilor enumerati in cererea in probatiune, precum si audierea subsemnatei in calitate de parte vatamata, toate acestea pentru a se elucida complet circumstantele decesului fiicei mele, tinand seama de considerentele din decizia Curtii Europene a Drepturilor Omului.
Pentru acelasi motiv, eu solicit si inregistrarea video cu momentul internarii in spital a fiicei mele, iar, daca acea inregistrare nu mai exista, sa aflati cine este vinovat de aceasta situatie si stabiliti raspundererea acelei persoane, chiar daca veti dispune clasarea pe motivul intervenirii prescriptiei raspunderii penale.
Totodata, doresc sa stabiliti raspunderea persoanei care a falsificat fisa prespitaliceasca la data internarii si a decesului fiicei mele, chiar daca veti dispune clasarea pe motivul intervenirii prescriptiei raspunderii penale.
Solicit efectuarea cercetarilor cu celeritate si in mod complet, cu respectarea celor retinute prin decizia C.E.D.O. si prin incheierea penala nr. 406/CC/23.10.2023 a judecatorului de camera preliminara din cadrul Judecatoriei Deva, in care, la pag. 8, s-a dispus ca organele de urmarire penala sa administreze si orice alte probe apreciate ca fiind utile pentru lamurirea completa a cauzei sub toate aspectele.
Va rog, domnule procuror, sa va puneti in situatia mea si sa va intrebati ce ati fi facut in calitate de parinte daca ati fi fost in situatia mea de a va pierde un copil in maniera in care mi-am pierdut eu fiica in data de 12.09.2011 si ati fi observat ca se tergiverseaza foarte mult ancheta penala si ati fi fost purtat pe drumuri, iar apoi ati fi constatat musamalizarea anchetei, asa cum s-a procedat in cazul fiicei mele. De exemplu: neconsemnarea orei decesului pe actul medical al constatarii decesului de catre medicul legist, hainele fiicei mele aruncate, fisa medicala prespitaliceasca modificata, stergerea inregistrarilor video incepand de la momentul transportarii fiicei mele de la poarta si pana la intrarea in cabinetul medical din cadrul unitatii de primire urgente (U.P.U.).
In cazul in care nu aveti cunostinta, va informez ca eu mi-am pierdut si sotul in luna iulie a anului 1999 intr-un accident de circulatie, ancheta durand mai bine de 7 ani si, in final, fiind inchis dosarul fara sa se fi stabilit vinovatia autorului accidentului rutier de catre organele judiciare penale din Romania, autorul fiind cetatean bulgar.
Si acel dosar a fost mediatizat in presa, inclusiv sub aspectul condamnarii Romaniei de catre Curtea Europeana a Drepturilor Omului tot pentru neefectuarea unei anchete efective si juste de catre organele judiciare.
Asadar, eu mi-am pierdut atat sotul, cat si fiica in imprejurari violente, neelucidate nici pana in prezent, si de aceea sunt de-a dreptul satula de tergiversarile si musamalizarile repetate, care, de altfel, au si fost constatate si sanctionate de Curtea Europeana a Drepturilor Omului in ambele cauze.
Tocmai de aceea, eu doresc aflarea adevarului in vederea respectarii memoriei fiicei mele, precum si pentru linistea mea sufleteasca, atat cat o mai pot obtine ca mama, ca se va face dreptate, context in care, domnule procuror, in calitate de coordonator al anchetei penale, aveti obligatia de a efectua cu celeritate si atentie sporita, o ancheta efectiva, care sa corespunda exigentelor art. 2 al Conventiei Europene a Drepturilor Omului”.
Redam principalele pasaje din hotararea CEDO din speta Loredana Dambean (cauza nr. 22.957/19):
„4. In dimineata zilei de 12 septembrie 2011, G.M. a chemat salvarea pe motiv ca partenerei sale, D.L.V., fiica reclamantei, i se facuse rau la domiciliul lor. Personalul medical al ambulantei, care a ajuns la fata locului la ora 7.15, a apreciat ca starea lui D.L.V. nu necesita spitalizare si i-a administrat un calmant. Dupa ce a plecat salvarea, starea lui D.L.V. s-a deteriorat. Partenerul ei, ajutat de fratele lui D.L.V., care sosise intre timp, a dus-o la spitalul din Deva. La 9.15, D.L.V. a fost internata in Sectia de Terapie Intensiva, unde a decedat la orele 10.30.
I. Documentele medicale
5. In ziua decesului, un raport de autopsie a constatat ca D.L.V. suferise un traumatism cranio-cerebral care cauzase o fractura a oaselor craniului si o luxatie a vertebrelor. Medicul legist a apreciat ca moartea fusese violenta si ca fusese cauzata de insuficienta cardio-respiratorie, provocata de paralizia nervilor cranieni. El a emis ipoteza ca reclamanta s-a izbit de un corp dur, lovindu-se la cap. Acesta a precizat ca traumatismul avusese loc inainte cu patru pana la sase ore de deces. El a transmis Parchetului raportul de autopsie si i-a semnalat faptul ca era vorba despre un „deces in conditii suspecte“.
6. La cererea Parchetului, in luna mai 2015 a fost realizata o expertiza medico-legala de catre Serviciul Judetean de Medicina Legala din Deva, care a confirmat concluziile raportului de autopsie.
7. Un al doilea raport de expertiza medico-legala a fost intocmit in noiembrie 2015 de catre Institutul de Medicina Legala Timisoara, la solicitarea Parchetului. Acesta a confirmat concluziile rapoartelor anterioare. Raportul a fost validat de Comisia de avizare si control din cadrul acestui institut.
8. In august 2017, Parchetul a dispus exhumarea ramasitelor pamantesti (a se vede infra, pct. 13) pentru realizarea unei a treia expertize medico-legale, cu care a fost insarcinat Institutul (National) de Medicina Legala din Bucuresti. Pe baza examinarii tesuturilor prelevate, raportul a concluzionat ca moartea nu fusese violenta, fiind cauzata de o embolie pulmonara, favorizata de factori de risc, precum folosirea de metode contraceptive si consumul de tutun. Nu s-a mentionat nimic despre fractura oaselor craniului. Comisia de avizare si control (al actelor medico-legale) din cadrul Institutului (National) de Medicina Legala din Bucuresti a validat raportul, pastrand tacerea cu privire la traumatismul cranian si contradictiile dintre acest raport si cele anterioare.
II. Ancheta privind cauzele decesului
9. Ca urmare a semnalarii facute de medicul legist care efectuase autopsia (supra, pct. 5), Parchetul de pe langa Judecatoria Deva a deschis din oficiu o ancheta penala pentru neglijenta medicala sau lovituri sau vatamari cauzatoare de moarte. Reclamanta a depus, de asemenea, o plangere penala, care a fost anexata la dosarul de urmarire penala.
10. La 22 februarie 2012, Parchetul, dupa ce a audiat o parte a personalului medical al ambulantei si al spitalului, a dispus neinceperea urmaririi penale, apreciind ca nu putea fi retinuta nicio culpa in sarcina acestora. Plangerea formulata de reclamanta in acest context a fost respinsa de Judecatoria Deva.
11. In ceea ce priveste aspectul referitor la eventuale lovituri si vatamari cauzatoare de moarte, Parchetul a clasat cauza, dupa ce l-a audiat pe G.M. si dupa ce l-a supus unui test poligraf. Plangerea reclamantei a fost admisa de Judecatoria Deva, care a apreciat ca ancheta era incompleta.
12. Parchetul a redeschis urmarirea penala, inclusiv in privinta medicului de la ambulanta care mersese la domiciliul lui D.L.V. (supra, pct. 4), sub aspectul savarsirii infractiunilor de loviri sau vatamari cauzatoare de moarte si ucidere din culpa. La 1 martie 2016, dupa ce a interogat din nou o parte din personalul medical, Parchetul a emis o noua rezolutie de neincepere a urmaririi penale. Aceasta decizie a fost infirmata din nou de judecatorie, care a apreciat ca ancheta era incompleta.
13. Parchetul a redeschis urmarirea penala. Inainte de exhumarea trupului si realizarea unei a treia expertize (supra, pct. 8), partenerul lui D.L.V. si fratele acesteia au fost interogati si au trecut testul poligraf. De asemenea, s-a realizat o reconstituire a faptelor.
14. Evidentiind concluziile diametral opuse ale rapoartelor medico-legale, reclamanta a solicitat Parchetului sa sesizeze Comisia superioara medico-legala, competenta sa se pronunte cu privire la aceste contradictii si sa hotarasca daca era oportuna efectuarea unei noi expertize (a se vedea infra, pct. 17).
15. La 22 februarie 2018, pe baza concluziilor celei de-a treia expertize medico-legale, Parchetul a clasat cauza pe motiv ca D.L.V. decedase din cauza unei embolii pulmonare, fara ca nimeni altcineva sa fie responsabil pentru decesul acesteia. Acesta a respins cererea reclamantei pe motiv ca nu era necesara sesizarea Comisiei superioare medico-legale, intrucat acest din urma raport era amplu motivat si fusese validat de Comisia de avizare si control (al actelor medico-legale) din cadrul Institutului de Medicina Legala din Bucuresti.
16. In urma contestatiei reclamantei, Judecatoria Deva a confirmat rezolutia de neincepere a urmaririi penale din 22 februarie 2018, printr-o hotarare definitiva din 3 iulie 2018, care a preluat motivele rezolutiei respective. (…)
B. Cu privire la fond
25. Reclamanta considera ca, avand in vedere concluziile contradictorii ale diferitelor rapoarte de expertiza, avizul Comisiei superioare medico-legale era indispensabil.
26. Guvernul sustine ca ultimul raport de expertiza a stabilit clar cauza decesului si ca avizul Comisiei superioare medico-legale sau realizarea unei noi expertize nu erau necesare.
27. Curtea reaminteste ca principiile generale dezvoltate de aceasta in privinta obligatiilor procedurale care decurg din art. 2 din Conventie au fost rezumate in Cauza Nicolae Virgiliu Tanase impotriva Romaniei [(MC), nr. 41.720/13, pct. 157-171, 25 iunie 2019].
28. In cazurile de deces, daca nu s-a stabilit inca de la inceput si in mod clar ca decesul este rezultatul unui accident sau al unei alte fapte neintentionate si daca, avand in vedere faptele, argumentul omuciderii este cel putin intemeiat, aceste principii impun efectuarea unei anchete care indeplineste criteriile minime de eficienta si care urmareste sa clarifice circumstantele decesului (ibidem, pct. 161).
29. In speta a fost initiata o ancheta penala imediat dupa ce decesul survenit in conditii suspecte a fost semnalat Parchetului (supra, pct. 5).
30. Ramane sa se stabileasca daca au fost luate masuri eficiente pentru a permite stabilirea circumstantelor in care a avut loc decesul fiicei reclamantei, precum si identificarea si pedepsirea eventualilor responsabili.
31. Curtea constata ca a treia expertiza, realizata la sase ani de la deces, pe baza examinarii tesuturilor prelevate dupa exhumarea trupului, a ajuns la concluzii diametral opuse fata de concluziile coerente ale autopsiei si ale celorlalte doua rapoarte de expertiza cu privire la cauza decesului (supra, pct. 6, 7 si 8).
32. Aceasta a treia expertiza a fost decisiva pentru rezultatul anchetei, desi nu continea niciun element care sa permita sa se raspunda la contradictiile flagrante dintre constatarile acestei expertize si cele ale rapoartelor precedente si desi trecea complet sub tacere constatarea autopsiei privind fractura oaselor craniului victimei (supra, pct. 5 si 8). Mai mult, din cauza trecerii timpului, aceasta expertiza, efectuata la sase ani dupa deces, nu putea decat sa fie mult mai putin fiabila decat raportul de autopsie, care fusese intocmit chiar in ziua decesului.
33. Or, avand in vedere aceste elemente, reclamanta putea sa spere in mod rezonabil ca organele judiciare sa solicite avizul Comisiei superioare medico-legale (supra, pct. 17).
34. In plus, numai un aviz aprofundat, dovedit stiintific, care sa contina o solutie motivata in raport cu aceste contradictii, ar fi fost de natura sa le inspire justitiabililor incredere in actiunea justitiei si sa asiste organele judiciare in exercitarea functiilor lor (a se vedea, mutatis mutandis, Eugenia Lazar impotriva Romaniei, nr. 32.146/05, pct. 83, 16 februarie 2010).
35. Cu toate acestea, autoritatile interne au refuzat sa sesizeze Comisia superioara medico-legala (supra, pct. 14). Acestea s-au bazat exclusiv pe ultima expertiza si nu au raspuns argumentelor reclamantei, intemeiate pe constatarile raportului de autopsie si ale celorlalte doua expertize, care indicau o posibila moarte violenta. Procedand astfel, autoritatile interne nu au actionat pentru a clarifica complet elementele esentiale ale anchetei, in special circumstantele in care s-a produs traumatismul cranian evidentiat de autopsie si eventualul rol pe care l-a avut acesta in embolia retinuta drept cauza a decesului, in cadrul ultimei expertize.
36. Prin urmare, nu se poate considera ca autoritatile interne au efectuat o ancheta efectiva cu privire la circumstantele decesului fiicei reclamantei.
37. Asadar, Curtea constata ca, in speta, au fost incalcate obligatiile pozitive ce revin statului parat in temeiul aspectului procedural al art. 2 din Conventie.
II. Cu privire la aplicarea art. 41 din Conventie
38. Art. 41 din Conventie prevede:
Daca Curtea declara ca a avut loc o incalcare a Conventiei sau a protocoalelor sale si daca dreptul intern al inaltei parti contractante nu permite decat o inlaturare incompleta a consecintelor acestei incalcari, Curtea acorda partii lezate, daca este cazul, o reparatie echitabila.
39. Reclamanta solicita cu titlu de prejudiciu material suma de 39.900 RON, adica echivalentul a aproximativ 8.000 EUR, care corespunde cheltuielilor de organizare a inmormantarii. De asemenea, solicita 800.000 EUR cu titlu de despagubire pentru prejudiciul moral.
40. In ceea ce priveste cheltuielile de judecata suportate in cadrul procedurii in fata Curtii, aceasta solicita suma de 11.780 RON, adica aproximativ 2.500 EUR, care corespunde, potrivit documentelor justificative furnizate, onorariului avocatului si cheltuielilor postale si de traducere.
41. Guvernul considera ca sumele solicitate sunt excesive.
42. Curtea constata ca nu exista nicio legatura de cauzalitate intre incalcarea constatata si prejudiciul material pretins si respinge cererea formulata cu acest titlu. In schimb, aceasta considera ca reclamanta a suferit un prejudiciu moral care nu poate fi suficient compensat prin simpla constatare a incalcarii. Avand in vedere natura incalcarii constatate si circumstantele spetei si pronuntandu-se in echitate, aceasta a decis sa acorde reclamantei 20.000 EUR pentru prejudiciul moral.
43. Tinand seama de documentele de care dispune si de jurisprudenta sa, Curtea considera rezonabila suma de 2.500 EUR pentru cheltuielile de judecata suportate in cadrul procedurii in fata Curtii si o acorda reclamantei.
44. Curtea considera necesar ca rata dobanzilor moratorii sa se intemeieze pe rata dobanzii facilitatii de imprumut marginal practicata de Banca Centrala Europeana, majorata cu trei puncte procentuale.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
In unanimitate,
CURTEA:
1. declara cererea admisibila;
2. hotaraste ca a fost incalcat art. 2 din Conventie sub aspect procedural;
3. hotaraste:
a) ca statul parat trebuie sa plateasca reclamantei, in termen de trei luni, urmatoarele sume, care trebuie convertite in moneda statului parat la rata de schimb aplicabila la data platii:
(i) 20.000 EUR (douazeci de mii de euro), plus orice suma ce poate fi datorata cu titlu de impozit, pentru prejudiciul moral;
(ii) 2.500 EUR (doua mii cinci sute de euro), plus orice suma ce poate fi datorata cu titlu de impozit de catre reclamanta, pentru cheltuielile de judecata;
b) ca, de la expirarea termenului mentionat si pana la efectuarea platii, aceste sume trebuie majorate cu o dobanda simpla, la o rata egala cu rata dobanzii facilitatii de imprumut marginal practicata de Banca Centrala Europeana, aplicabila pe parcursul acestei perioade si majorata cu trei puncte procentuale;
4. respinge cererea de acordare a unei reparatii echitabile pentru celelalte capete de cerere”.
