Ce a făcut, ce n-a făcut, da’ vulpoiu’ de Don Costelo a dat lovitura! Încă patru ani, cel puțîn, în fruntea cotețului cu gaini grase șî pline de epuroi de la stat cu nemiluita. Era șî normal bibicilor, noi nu ne-am îndoit nici o clipă de potențialul moftangiului. Cum spuneam într-o espunere antereoară, înscris încâ de acum 4 ani în Programul Tabla, ipochimenul e băfots la fer, nu glumă. E cu siguranță în zodie de metal șî din zodia animălurilor e vulpoi cu ochelari. Probabil că dacă chear îl strânge giudecătorii de la Trebonal, așa cum ar fi preconizat, Don Costelo iese șî din pușcărie călare pe cotețul giudețean. Umblările lui regulate prin tăte cele sfinte ale giudețuluii, de la simple bisericuțe la monastiri empunătoare, cele trei amante pe care le omenește cât se poate de posibil printre cele sfinte, îl păzesc de cele rele. În special de procorori, care după câte se vede, nu are nici o putere asupra lui. Dacă pe bietul Miticî de la Waslui l-au înșfăcat în doi timpi și trei mișcari, cu Costelo nu le-a mers. Degeaba s-au dus cu măscații peste el, degeaba baleturi cu anchete nocturne șî alte tipuri de poluții, pe vulpoiu’ giudețean de lângă Pălas nu-l înșfacă! Înșfacă el destule, în schimb dar dă șî la geamie, destul bibicilor, că cine crede că se scapă altfel, se înșală. Noi o spunem pe cea dreaptă. Că nu avem enterese, nici la contracte clientelare, nici la Arcălend, nici la ăeroporturi și alte cele, pe unde se scurg găinile pline cu epuroi din cotețul public giudețenesc. Clientela vulpească, în schimb tace, nu zâce nici pâs, că dulce ca mierea e âmbogățirea servită, fără muncă, pe ban public. Noi nu avem nimic cu nimeni, nu pupăm sub coadă pe nimeni să câștigăm, noi muncim cinstit și Dumnezeu ne dă și nouă destul, fără să umblăm să pupăm clanțe besericești. Don Patronul nostru la fel, dă-ne Doamne sănătate și dujmanilor grija nouă, atât trebe într-o casă de oameni cinstiți. Ei bine, nefiind răutăcioși, ci numai critici, fără să ne legăm de fameliile oamenilor, urăm tăte cele bune șî spor la furăciune câștigătorilor. Dar și compasiune față de luzeri, cum ar fi Cojo Bursucul, de pildă, care s-a luptat vitejește dar cu vulpoiu de Costelo nu te pui. Ne mai auzim și mâne, bibicilor și nu fiți veseli dar nici triști.
Atentionare! Acesta este un pamflet, parțial rupt de realitate dar parțial real și nu merge la cremenal!
