Povestea se știe deja. O bună parte dintre spectatorii prezenți la concertul Coldplay au fluierat și huiduit prezența și interpretarea unei manele de către Babasha, un ilustru anonim, apreciindu-le ca fiind în totală neconcordanță cu specificul întregului spectacol. Au urmat apoi acuzații de rasism, iar a doua seară, zdravăn săpunit de propovăduitorii politically corcect, publicul l-a aplaudat pe Babasha, rușinat de îndrăzneala de a-i fi dezaprobat inoportunitatea de a fi pe scenă.
Dincolo de această impotență notorie a românilor de a-și menține un punct de vedere, am remarcat un mesaj cu adevărat reprezentativ pentru modul în care societatea românească gândește despre cineva care are curajul de a nu fi înghițit de opinia generală.
Celor care și-au manifestat deschis și ferm dezaprobarea față de prestarea unui gen muzical de un kitsch desăvârșit li s-a replicat ceva de genul: “Hai, bă, te pomenești că voi ascultați numai Bach, citiți numai Shakespeare, vai, sunteți plini de Kant și Shopenhauer!”
Aceasta este esența derizoriului la români. Nimeni nu vrea să creadă, nu poate concepe faptul că mai există în țara asta oameni care chiar ascultă Bach, se uită la piese de Shakespeare, citesc tomuri întregi de filosofie și, ce să vezi, chiar nu vor să lase kitschul, mârlănia, prostul gust să intre în viața lor. Nu, ideea generală e că ăștia care vor să fie cu un cap mai sus decât gloata, cu o treaptă mai înalți decât uluca gardului, sigur au ei vreo slăbiciune pentru grobianism, vreun viciu ascuns, vreo pasiune pentru lucrurile mizere, derizorii. Nu ai cum să fii corect, sigur ai traversat pe roșu cândva. Nu ai cum să fii moral, sigur ai vreo amantă pe undeva. Nu ai cum să fii impecabil în comportamentul tău social, sigur te-ai îmbătat și ai făcut scandal cândva.
În general, oamenii nu-i agreează pe cei care vor să-și depășească condiția, care fac sacrificii pentru a-și perfecționa spiritul, căutând înțelesuri mai largi ale vieții. Ei vor să te vadă mereu în aceeași barcă a mediocrității, în aceeași turmă dezorientată, să împartă cu tine aceeași experiență a ratării. Ei vor să îl iubești pe Babasha, pentru că Babasha e vulgul, iar tu nu poți avea neobrăzarea, lipsa de gentilețe, de solidaritate să nu te așezi frumos în rând cu ei și să adulezi orizontul mlăștinos care ți se pregătește.
Ei vor ca între Iisus și Barabas, să-l alegi mereu pe cel din urmă.
Pentru că, nu-i așa, oricât de mult ai încerca să mergi pe o cale a împlinirii spirituale, sigur ai vreun păcat care să te țină legat de moșia doldora de buruienile pizmei, leneviei, lașității.