Aproape 3% dintre românii care lucrează în Rotterdam se confruntă cu situații defavorizate, cum ar fi lipsa adăpostului sau alte vulnerabilități sociale, au declarat la Iași reprezentanții unei delegații a primăriei din Țările de Jos, condusă de viceprimarul Rotterdamului, Alderman Ronald Buijt.
Viceprimarul din Rotterdam a venit să caute soluții în România. Motivul sunt chiar românii
La începutul acestui an, din cele câteva sute de persoane fără adăpost din acest oraș, 71 erau români.
“Exportul forței de muncă vine la pachet cu probleme de sănătate, sociale sau de securitate. Muncitorii mobili sunt foarte importanți, vă apreciem munca, dar vrem să discutăm despre situația persoanelor fără adăpost”, a spus Buijt la întâlnirea găzduită de Primăria Municipiului Iași.
Interesul românilor pentru munca în Olanda a crescut în ultimii ani, iar acest interes se observă și în județele din Regiunea de Dezvoltare Nord-Est, spune Pavel Smântână, fondator și manager al unei agenții de recrutare a forței de muncă pentru Olanda. „A crescut în special interesul cuplurilor tinere, fără copii. Sunt sate din Botoșani din care sunt plecați 30, 40, 50 de oameni la muncă în Olanda.
Acolo, mulți dintre ei locuiesc în zona de centru și vest a țării, în apropierea marilor sere de flori. Așa că există acum sate de cateva sute de case din Olanda în care 5% – 7% din populație e de români”, apreciază șeful agenției de recrutare New Oportunities SRL (Proagricultura).
Prin firma sa, anual plecă la muncă în Olanda în jur de 300 de ieșeni. Compania ieșeană de recrutare facilitează contactul dintre forța de muncă de pe piața locală și agențiile de recrutare din Olanda sau companiile care au nevoie de români la lucru.
“Înainte de Brexit, ne ocupam și de Anglia, dar acum 98% din activitatea noastră se desfășoară pe relația Iași – Olanda. Noi recrutăm oameni care vor să muncească în agricultură, în sere, dar și în zootehnie, în hoteluri, pentru servicii de curățenie și, mai rar, pentru bucătărie, dar avem oferte de muncă venite din partea fabricilor și a depozitelor olandeze”, spune Pavel Smântână. El are și o explicație în ce îi privește pe românii plecați iniţial la muncă, dar care ajung să rămână și fără serviciu, și fără cazare:
„Agricultura este, probabil, domeniul dominant, în care pleacă să muncească cei mai mulți dintre clienții noștri. E o munca repetitivă, trebuie să învețe 20 de cuvinte în engleză, nu e așa de complicat. Ofertele care vin de la fabrici și depozite se adresează unor oameni care pot comunica în engleză la un nivel bunișor.
Au de sortat niște comenzi, trebuie să învețe sute de denumiri, nu e o muncă repetitivă. Dar problema e că cei care știu ceva engleză, își caută singuri de lucru, convinși că dacă ar veni la noi ar trebui să plătească un comision.
Ceea ce nu e adevărat, noi nu percepem nicio taxă oamenilor care pleacă la muncă, noi suntem plătiți de angajatorii care își caută oamenii. Odată ajunși acolo, angajatorul le face actele de ședere și îi cazează, de obicei într-o casă în care locuiesc mai multe persoane.
În plus, nicio bancă din Olanda nu îți deschide cont acolo, dacă nu ai un istoric de muncă. Or, angajatorul plăteşte salariul pe card. Așa încât, cei care pleacă fără să cunoască legislația olandeză, doar bazându-se pe puțina engleză pe care o știu, riscă să se trezească în situații vulnerabile”.
