Dr. Radu Sorin a absolvit Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila”, iar specialitatea de ginecologie-obstetrică a obținut-o la Paris. A urcat treptele carierei medicale în sistemul public francez până la stadiul de medic primar, specializat în ginecologie, obstetrică, ecografie pelvină, fertilitate, chirurgie ginecologică generală și endoscopică.
În 2004, Dr. Radu a obținut diploma universitară de sexologie la Paris XIII, iar din 2009, a ales drumul medicinei liberale.
Este medic principal la clinica „Hôpital Privé de Versailles – Clinique des Franciscaines”. De 8 ani, Dr. Radu se concentrează pe tehnici avansate de reîntinerire genitală feminină, ajutând femeile să abordeze simptomele legate de vârstă într-un mod eficient și discret.
Abilitățile sale de sexolog îi permit să ofere consultații adaptate, care valorifică la maxim terapiile hormonale și tratamentele moderne, inclusiv cele cu laser genital.
Ce înseamnă medic liberal? Și cum arată drumul unui tânăr ce a intrat la medicină înainte de Revoluție și a devenit medic în perioada de tranziție? Care sunt provocările unui sistem aproape perfect și cum se poate aduce el în România?
Aflați o poveste inspirațională în câteva minute de lectură.
Domnule doctor, unde vă găsim acum? În Franța sau în România?
Acum sunt în cabinetul meu, la Versailles, am consultat până cu puțin înainte de întâlnirea cu dumneavoastră
Vorbiți-mi puțin despre cabinetul dvs: e business-ul dvs, sunteți asociat cu cineva?
E business-ul meu, lucrez singur, fac parte dintre cei care lucrează singuri, ca să păstreze control asupra a ceea ce fac. În general, până începi activitatea în sistemul liberal și până te cunoaște puțin lumea, faci tot felul de plimbări: mai vezi un pacient într-un loc, altul în alt loc, mai ai un cabinet secundar, mai stai și pe la spitale și la un moment dat, dacă poți, dacă ai noroc, dacă ai succes, rămâi practic într-un singur loc.
Eu cred că altfel te ocupi când ești într-un singur loc pentru că dacă fugi de colo, colo, pacientele nu mai pot fi urmărite la fel de bine.
Ce înseamnă asta: „dacă ai noroc”? Ce înseamnă să-ți deschizi un cabinet într-o altă țară, într-o țară precum Franța? Cred că trebuie să fie mare norocul ăsta.
Cred că trebuie să ai o oarecare stăpânire a meseriei. Sistemul medical aici e foarte performant, chiar am vrut la un moment dat să-l export în România și nu am avut „noroc” . Era vremea când eram extrem de idealist, undeva prin anul 2000, când, după ce am învățat cum funcționează sistemul francez, am vrut să mă întorc acasă, dar… nu s-a putut.
În România, după ce faci facultatea ești deja medic. În Franța nu. Devii medic după ce termini specialitatea și asta durează cel puțin doi ani, timp în care mergi în spitalul public sau într-un cabinet. Noi, în ginecologie avem 5 ani de zile în care ne specializăm pe asta și abia apoi ajungem medici. Până atunci suntem doar învățăcei. Iar după acest rezidențiat, ai o perioadă de doi ani de zile în care ești asistent specialist, într-un spital public în care practici ce ai învățat, într-un context în care ai colegi care te pot ajuta. Pentru mine lucrul acesta e fundamental, mai ales pentru specialitățile practice precum chirurgia, ginecologia, etc.
Eu, după ce am terminat rezidențialul, mi l-am prelungit, astfel că am făcut șase ani de specialitate, apoi am fost asistent specialist, după care am fost doi ani de zile medic primar la spitalul public și abia apoi m-am instalat.
Cel mai tânăr specialist pe care îl știu eu, dar care a muncit mai mult decât putea duce, are 33 de ani, așa că aș trage concluzia că cei mai merituoși se instalează medici la 35 de ani. Eu am făcut-o la 40.
După aceea te prezinți: „eu sunt doctorul cutare”, îți pui placă, nu te mai duci tu și cauți spitale sau cabinete, pacienții te aleg pe tine, iar paradigma se schimba total pentru că pacienții nu vin la ginecolog, vin la doctorul Radu acum. Când vrei să vezi un ginecolog te duci la spitalul public, sau într-un cabinet de ginecologie. Dacă vin la tine, vin pentru că te cunosc. Și cum poți tu să te faci cunoscut într-o societate unde nu ai voie la publicitate?
Deci nu e noroc, e foarte multă muncă.
