Unul dintre cei mai mari coțcari ai muncipiului pare că a ajuns să dea în mintea copchiilor, stimabililor. Dar… Nea Nelu Prizăcucaru, meleonar transpartinic de la optzecișînouă încoace, a agiuns să se prezinte un fel de guru motivațional. Fostul electrician, care belea fraierii de parale schimbându-le piesele bune din televizoare, încalță acum fraierimea cu o chestie tenebroasă de-i zîce „dansul electroenergetic”. El mai pretinde că vede tăt felul de lucruri inaccesibile populimii șî că se vede cu nește îngeri în timpul liber. Moftangiul electronc e numit șî că ar fi un sfânt! De tăt felul de fomiști care se strofoacă să-l lingă la enteres pentru ceva pomană. Sau cam așa ceva. Eniuei, cum am lua-o, bibicilor, nea Nelu pare dus. Dar nu este așa. Doar cine se ia dupe fentă pune botul sî la o vrăjeală și la cealantă. Deoarece ni s-a părut nouă suxpectă comportarea bătrânului coțcar, am apelat la Unchiul nostru pentru clarificări. „Nepoate, cunosc subectul. A avut mai mulți melițieni și șpeoni în soldă dar erau de decor, să impresioneze cu ei. Asta cu Dălăiala Lama de care zâci tu, e o mare cacealma. Martalogu’ era cunoscut pe secret că dadea la buci tăt ce mișca, mergea sau mușca. Are o colecțe impresionantă de pârțotine ratate, pe care le-a strâns de pe drumuri șî le întreține. Că are de unde, nepoate, are balta pește. Numai cu muncitorii e zgârie brânză, în rest, marchează banu’. El s-o fi gândit acum la diversitate, că e înecat după buce șî face chestii pe model Gurul Bevolaru. Ăsta e coțcar, nepoate, nu candriu șî nici smentit”. Ce o fi, ce n-o fi, știe Unchiul ceva, chear dacă le nimerește, mai mult decât le potrivește. Certitudine este că gurul nea Nelul Prizăcucaru e mare figură șî se crede mânz încă, deși e ditamai gloaba pârțoasă șî reumatică.
Atentionare! Acesta este un pamflet, parțial rupt de realitate dar parțial real și nu merge la cremenal!
