Anunțata candidatură a medicului ieșean Răzvan Constantinescu la președinția României face parte dintr-un șir de alte tentative, mai mult sau mai puțin reușite, a doctorilor – vedetă de a accede în funcții politice. Tudor Ciuhodaru, Irina Schrotter sau Monica Holicov sunt doar câteva exemple elocvente cu privire la apetența reprezentanților breslei medicale pentru împlinirea personală prin convertirea la politică.
Prima „medicinistă” care a avut ambiția de a miza pe cartea politică a fost Irina Schrotter. Deși este arhicunoscută drept creatoare de modă și o puternică femeie de afaceri, Schrotter a absolvit Medicina Generală la Universitatea de Medicină și Farmacie din Iași, promoția anului 1989. A funcționat ca medic rezident doar un an, la Spitalul de Urgențe, secția de Chirurgie Plastică și Reparatorie. Condițiile precare de salarizare a medicilor din acea perioadă au făcut-o să lase baltă spitalul și să se lanseze în afaceri. În 2008, Irina Schrotter a intrat în politică, înscriindu-se în calitate de independent în cursa electorală pentru funcția de primar al Iașului. Deși sondajele o arătau ca fiind preferată de 20% dintre ieșeni, Schrotter a renunțat, declarându-și sprijinul pentru Dumitru Oprea, candidatul PD – L, mai bine poziționat. Demn de menționat este faptul că, la acea vreme, Schrotter era consiliată de soții Claudiu și Adriana Săftoiu, cea din urmă având un rol esențial în campania care l-a scos pe Traian Băsescu președinte al României în 2004.
Dacă Irina Schrotter nu a beneficiat de imaginea de medic pentru a atrage simpatia electoratului, în schimb Tudor Ciuhodaru a marșat puternic pe profilul „doctorului de la urgențe”. În anii trecuți, nu exista buletin de știri la televiziunile locale fără câteva secvențe cu Ciuhodaru echipat în halat și stetoscop, explicând tot felul de cazuri șocante din unitatea de primire urgențe. Imaginea omului responsabil, dinamic, empatic, curajos, luptător cu moartea a fost creată în scurt timp. Eroul care salva vieți trebuia musai să intre și în războiul politic. Însă pe cât era de abil în medicina de urgență, pe atât de iscusit s-a dovedit a fi în cameleonismul politic. Slalomul său partinic este absolut uluitor. În 2008, intra ca senator în Parlamentul României din partea PSD, pentru ca în 2010 să devină independent. A urmat o cochetare de două luni cu UNPR, după care s-a înscris în Partidul Conservator, în 2011. Exclus de acolo, s-a întors la UNPR. În 2012, a reintrat în Parlament din partea partidului lui Dan Diaconescu, PP – DD. A plecat și de acolo, revenind pentru a treia oară în UNPR. Va reintra în PSD, pe listele căruia a devenit europarlamentar în 2019. Amețitorul parcurs politic al lui Ciuhodaru s-a încheiat în acest an cu înscrierea sa în AUR, fiind candidatul acestei formațiuni politice la funcția de primar al Iașului, unde a obținut 9% din voturi.
Monica Holicov, medic ginecolog la Maternitatea Cuza – Vodă, a avut o prezență meteorică în politica ieșeană. În 2020, ea a candidat atât pentru postul de primar al Iașului, cât și la președinția Consiliului Județean Iași, reprezentând partidul RESTART România. În ceea ce privește Primăria, rezultatul a fost catastrofal: 1,22% (1.050 de voturi).
Galeria doctorilor aspiranți la gloria politică este continuată apoteotic de Răzvan Constantinescu, medic primar la Institutul de Gastroenterologie și Hepatologie Iași. La fel de neliniștit politic precum Ciuhodaru, doctorul Constantinescu a fost membru al Partidului Ecologist Român, apoi vicepreședinte ALDE pe județul Iași. În 2022 a fost printre fondatorii Coaliției pentru Națiune, și-a dat demisia apoi, pentru ca în acest an să pună bazele unei alte formațiuni politice obscure, Patrioții Poporului Român, din partea căreia va și candida nici mai mult, nici mai puțin decât la funcția de președinte al României.
Rezumând, nu putem să nu observăm o anumită lipsă de etică din partea a cel puțin trei personaje enumerate mai sus. Cu excepția Irinei Schrotter, care nu prea avea cu ce se lăuda profesional, Tudor Ciuhodaru, Monica Holicov și Răzvan Constantinescu au profitat din plin de statutul lor de medici cunoscuți pentru a-și făuri o imagine atractivă și în zona politică.
Omul obișnuit este foarte impresionabil de orice înseamnă prezență medicală în viața lui, prin urmare este vulnerabil la oferta politică a unui doctor aflat în campanie. Medicul vine cu acel bagaj de încredere și profesionalism pe care alegătorul speriat și obedient cu greu îl poate contesta.
Din păcate, prin intrarea în competiția politică, medicii respectivi tind să își arate o cu totul altă față, mult mai agresivă. Din acest punct de vedere, Răzvan Constantinescu este un campion al derapajelor verbale, cu multe exprimări de mahala, violențe de limbaj care fisurează puternic imaginea doctorului rasat și elegant.
Poate că ar fi sănătos pentru toată lumea ca lucrurile să nu mai fie amestecate.
Medicii să își păstreze rolul lor social, misiunea desfășurată sub jurământul lui Hipocrate, evitând interferența cu mediul partinic, deseori contaminant cu germenii vulgarității, mitocăniei, mitomaniei și alte maladii generate de arivismul specific celor care vor să urce pe scara socială folosind propteaua politică.
