Nu mai puțin de 142 de milioane de euro a costat organizarea festivității de deschidere a Jocurilor Olimpice de la Paris, eveniment urmărit de 1 miliard de telespectatori și alți 300.000 aflați pe malurile Senei. Un show cu audiență planetară, transformat însă într-un mare fiasco, acuzațiile de blasfemie, ritualuri satanice, promovare LGBT ș.a. curgând șuvoi, întocmai ca ploaia din capitala Franței.
Pe scurt, cea mai scandaloasă scenă din spectacolul grotesc desfășurat pe Sena a fost, fără îndoială, cea în care celebra pictură The Last Supper (Cina cea de taină) a lui Leonardo Da Vinci a fost parodiată într-un mod absolut grosolan, printre personaje apărând travestiți, un model transsexual și un cântăreț gol, costumat în zeul grec al vinului Dionysos. Numeroase organizații creștine, în frunte cu înalți prelați catolici din SUA și Franța, au criticat vehement blasfemia. Pe de altă parte, timp de două zile, progresiștii din România s-au dat peste cap să acrediteze ideea că un miliard de oameni s-au înșelat, în imaginile cu pricina fiind de fapt vorba despre un cu totul alt tablou, respectiv Sărbătoarea Zeilor de Jan Harmensz van Biljert.
Numeroase alte secvențe, precum prezentarea unor imagini cu regina Maria Antoaneta ținându-și propriul cap în mâinile însângerate, sau goana unui cal al Apocalipsei pe apele Senei, au stârnit valuri imense de oprobriu public.
Organizatorii au încercat să liniștească spiritele, aceștia cerându-și scuze duminică, 28 iulie.
„Organizatorii Jocurilor Olimpice de la Paris au declarat duminică, 28 iulie, că le pare „foarte rău” pentru orice ofensă cauzată de ceremonia de deschidere îndrăzneață și ciudată, dar au negat „orice intenție de a arăta lipsă de respect față de orice grup religios”. Unele grupuri catolice și episcopi francezi au condamnat ceea ce au considerat „scene de batjocură și batjocură față de creștinism” în parada de vineri coregrafiată de regizorul de teatru Thomas Jolly”, a scris Le Monde.
Desigur, subiectul nu este închis. El va suscita discuții aprinse în continuare, lumea fiind, pe bună dreptate, scandalizată de un spectacol care a proslăvit valori anticreștine.
Dincolo de semnificațiile macabre ale festivității, câteva lucruri însă, merită a fi spuse.
În primul rând, a fost un spectacol care n-a avut nici o legătură cu sportul, cu mișcarea olimpică și cu virtuțile sale. Nicăieri nu a fost o referire, fie ea și subtilă, la adresa sportivilor, competiției, fair – play – ului. La urma urmei, nu ne aflam la Moulin Rouge, ci la festivitatea de deschidere a Jocurilor Olimpice, cea mai importantă competiție sportivă de pe planetă!
În al doilea rând, o astfel de ceremonie presupune o anumită atmosferă care să emane solemnitate, respect față de valorile sportive, dar și ale națiunilor reprezentate. Dincolo de o anumită dimensiune artistică, în aer trebuie să se simtă emoția, vibrația unui eveniment care are rădăcini de mii de ani.
În al treilea rând, s-a procedat, premeditat sau nu, la o trecere în derizoriu a întregului spectacol, la trimiterea sa în zona promiscuă în care se află deja alte evenimente altădată respectabile, cum este Eurovisionul. Paradele LGBT își au locul lor, însă nu trebuie transformate în scena principală a unei manifestări care are un cu totul alt rost.
Din păcate, la deschiderea Olimpiadei, din Orașul Luminilor nu a răzbătut nici măcar o licărire de civilizație, artă, spirit olimpic.
Ci doar un jet multicolor de dispreț față de valorile în care umanitatea încă se mai agață într-o societate în derivă tot mai amplă.
Cercurile olimpice ar fi putut fi colacii de salvare.
Se pare că nu e cazul.
