Putem spune cu mândrie, onorabili concetățeni că urbea noastră muncipală a dat două valori inestimabile în persoana Fraților Moorari. Așa cum toți au făliții lor, nemții pe Frații Grimm, maramu pe Frații Petreuș, Orentul i-a dat pe Frații Mysălmani etc etc avem șî urbea noastră seculară faleții noștri în persoana celor doi bibici identici. Șî chear spre osebire de alte tăte celelante frății, a noastră e cea mai faină. Pentru că unul dintre ei se ambasează cu succesuri la Licurici iar celălalt îl încheie la șireturi pe Don Costelo, licurici local dar valoros. Cheztiunea cea mai vârtoasă este că frații ăștia nu pot fi osebiți, în așa fel încât dacă ar schimba locurile nici un cetățean onorabili nu șe-ar da seama. Sau chear deloc, deloc. Ceea ce din informațiile prețioase ale Unchiului nostru, pensionat la tinerețe, se pare că se și întâmplă, fără ca nimeni să prindă de veste. „Nepoate, cei doi frați moorari se distrează foarte bine pe seama neghiobilor contribuabili care le plătește plimbările pe tăt globul. Nici la circ, unde puteau avea șî acolo mari succesuri, nu le putea fi mai bine. Doar că acolo nu puteau să-și câștige pâine fără să facă ceva estraordinar. De iegzemplu să se pupe singuri în dos, sincron, lucru care presupune egzercițiu șî talent. Ei au ales calea mai ușoară, pupat în dos licurici, mai mari sau mai mici. Aici nu trebuie egzerciții grele, doar talent șî oleacâ de pasiune. Pe calea asta frații identici duc o veață de vis nepoate măscăricii ăștia, pe bază de buze dulci, poți să mă crezi pe cuvânt.”, ne-a esplicat Unchiul. Așa că să se știe că frații noștri din muncipiu sunt cu mult mai falîți decât alți amărâți din alte părți ale globului.
Atentionare! Acesta este un pamflet, parțial rupt de realitate dar parțial real și nu merge la cremenal!
