Stimaților.
Un alt lache, Nii Ha Lache, de la Schitul lui Duduca, s-a ales cu nește cătiușe de la doamna procoroare cea frumoasă de la podul de fer. Sau de la alta, uatevăr. Certitudine este că moftangiul, fost premare pe dealurile alea v’o șaișpe ani, nu a fost priponit deoarece ar fi furat de la premărie. Nu. La fel ca Ăl Căpone, sertănli comparația fiind supergrotescă, lache ăsta a fost zdupuit pentru că se purta ca un animal prin sat. Mai precis, conform măscaților, el bătea oameni șî le făcea tăt felul de mizerii. Lucru normal, de altfel, pentru un retardat pentru care foaia cu anul 1907 din cartea de istorie a folosit-o într-o zi, când l-a apucat cufureala la școala din comună. Un alt mârlete coclit, îmbogățit prin politikia de stână care se practică în fostele ținuturi care plăteau tribut la turci, a fost dezăvuat de colegii de partid fățarnici, cărora le-a cărat la greu ani de zile. Dar dacă nu a dat și sâmbătă de pomană, l-au dat pe mâna meliției. Fost erou al întrecerii socialiste, fost șăf la ceapeú consătenesc, Ni Ha Lache s-a impus cu nesîmțârea de nespălat, cu ocaua mică șî cum stă bine unui hârlete autentic, șî cu parul, ofcors. Dar se pare că ulceorul nu merge la nesfârșit la apă, că se mai scutură șî pătura politikienească iar jnapanii ăștia mai intră șî la pârnaie. La mulți ani cu egzecutare măi Lache Nii Ha și mai stai și pe la răcoare că e căldură mare, bibicilor. Și la noi, mai adă doi țapi, băiete!
Atentionare! Acesta este un pamflet, parțial rupt de realitate dar parțial real și nu merge la cremenal!
