O nouă statistică publicată zilele trecute a avut darul de a reactiva în mulți dintre români sentimentul că tare mai sunt proști și necultivați. Pe scurt, studiul respectiv arăta faptul că, la nivelul anului 2022, România se afla pe ultimul loc în UE la capitolul numărului de cărți citite, doar 29,2% dintre români punând mâna măcar pe un volum. Imediat, în bătătura satului s-au auzit oftaturi despre cât de slabă ne este apetența pentru cultură, cum mai scoatem noi fața în Europa cu această rușinoasă poziție de repetenți în ale buchiselii etc.
Sigur, e un studiu care ne poate descentra un pic din echilibrul nostru de cetățeni cu pretenții, cu mare dragoste de cultură, cu respect pentru valorile spirituale, democratice, europene, unele dintre ele chiar euro-atlantice.
Totuși, într-o țară în care Nicolae Ciucă, șeful PNL, potențial candidat la președinție, scoate din teșchereaua publică 2 milioane de euro pentru a-și promova o carte deocamdată virtuală, n-ai zice că suntem atât de înapoiați în ale cititului. Apariția pe piață a volumului „Un ostaș în slujba țării” va crește considerabil procentul celor care își vor îmbogăți palmaresul livresc, cartea urmând a fi cel mai râvnit produs editorial al deceniului. Și uite așa, noroc de generalul Ciucă, ne mai spălăm un pic rușinea de repetenți ai bibliotecilor.
Dincolo de acest mic exercițiu de imaginație privitor la cartea lui Ciucă, care deja devine un soi de alba – neagra, ba e gata, ba încă se lucrează la ea, rămâne o anumită tristețe generată de inapetența românilor pentru lectură.
Fără îndoială, cititul este un obicei pe care îl capeți din copilărie. Pofta de carte ți se inoculează în primii ani de conștientizare a realității din jurul tău. De către părinți, învățători. E o îndeletnicire despre care nu poți spune că s-a atrofiat, nu e o aptitudine care ți s-a tocit odată cu vârsta. Cititul e ca mersul pe bicicletă, odată deprins, nu se mai uită.
Nici lipsa de timp nu e o scuză pentru abandonarea lecturilor. Când spui că n-ai vreme deloc pentru a citi câteva pagini pe seară, confirmi de fapt că însăși viața ta e o carte căreia îi lipsesc capitole esențiale despre disciplină, stimă de sine, autoperfecționare continuă.
Necitind, te condamni la slăbiciune și vulnerabilitate. Când citești, singurătatea dispare din jurul tău, iar un om care nu mai este singur, este un om puternic.
Un proverb african spune că un bătrân care moare este ca o bibliotecă mistuită de flăcări. Da, fiecare carte ne aduce experiențe spirituale noi, convertibile în înțelepciuni adunate în gândurile senectuții.
Între coperțile fiecărei cărți vom descoperi o invitație la dialog. Să nu ne sfiim să vorbim cu cărțile. Chiar merită.
V-o garantează Nicolae Ciucă!
